Malaezu.ro

10 idei despre Viena după 3 zile și 45 de kilometri de plimbat

Am ajuns în Viena marți, în jur de ora prânzului. De atunci și până la ora la care scriu articolul ăsta am făcut, conform stimabilului Samsung Gear S2 puțin peste 45 de kilometri: care includ, pe lângă plimbările prin oraș, sesiuni nemărginite de cumpărături și traversat de la un capăt la altul foarte multe muzee și palate.

Nu țin neapărat să povestesc despre obiectivele turistice din zonă, că puteți da ușor un search pe Google pentru ajutor sau vă puteți uita la pozele pe care le-am urcat pe Facebook și pe Instagram. Ideile pe care am ales să le expun mai jos țin mai degrabă de modul în care își trăiesc oamenii de aici viața, plus niște recomandări scurte pentru atunci când ajungeți prin zonă.

1. În Viena nu există viață de noapte. Aici totul se închide după ora 8 seara (chiar mai devreme în unele cazuri, începând cu ora 18). Dacă v-ați planificat să faceți ceva cumpărături pe bulevardul principal undeva pe înserat, n-aveți nicio șansă, că se trag obloanele destul de devreme. Rămân deschide fast food-urile, dar nici alea prea mult. De cluburi nu mai vorbesc, nu există.

2. Cât am stat aici n-am văzut nici măcar un singur Mega Image. Dar, ce-i drept, pentru fiecare Mega din București aici există un McDonald’s. Am mai văzut Billa și Lidl, ca nume pe care le regăsim și în România. Apropo de McDonald’s…

3. E incredibil cât de încet se mișcă angajații de la fast food! Am mâncat o dată la Mc și o dată la KFC, nicio diferență. Oamenii ăia n-au nicio apăsare, cât timp a stat o tipă să-mi pună niște cartofi pe tavă și să-i aranjeze frumos, ca-n pozele de prezentare îi puteam termina deja de mâncat. În București în secunda doi venea un superior și urla la ea să se miște „mai cu talent”.

4. În schimb, prețurile mi se par foarte ok pentru o capitală europeană. Nu comparăm cu România, că noi suntem oricum din altă ligă. Un meniu de fast food e între 6 și 8 euro, iar dacă vreți ceva mai așezat, la un restaurant, e pe la 10 euro porția (fără băutură). Am băut un Ottakringer la 0.33 cu 3 euro foarte bun. Recomand!

5. Sunt foarte puține indicatoare în engleză. Spre deloc. În meniurile restaurantelor nu scrie mai deloc în engleză, iar la obiectivele turistice vezi destul de rar. Totul aici e în germană. În schimb oamenii știu engleză, n-am avut probleme de comunicare în sensul ăsta.

6. Grădina Zoologică e foarte mișto amenajată. Mă uitam la animalele alea și pe fețele multora chiar se vede că se simt bine, spre deosebire de chinul ăla de zoo întruchipat din Băneasa. Erau vreo trei elefanți care se jucau, dintre care un pui, un urs polar care se alinta pe lângă oamenii veniți să-l vadă și un ghepard care stătea mândru la poze. Au un habitat spațios și, cel mai important, n-o să vedeți gratii care să se înalțe până la Dumnezeu pentru a le ține departe de public.

IMG_20160713_125519

7. Chiar și internetul merge bine! Eu am fost dependent de rețelele wi-fi și n-am stat foarte mult conectat la net, însă atunci când eram nu aveam probleme. Internetul la hotel merge ca uns, la fel și cel din magazine. Fiecare rețea vă cere să faceți o pre-logare prin care sunteți de acord cu termenii și condițiile, dar nu vorbim de rețele parolate, ci de cele libere.

8. Vienezii sunt un model de corectitudine. Și nu vorbesc neapărat că stau toți pe partea dreaptă a scărilor rulante la metrou; toți! Sistemul de acces la metroul lor e fără turnichete și, din câte am văzut până acum și fără controale în vagon. La intrare sunt amplasate pur și simplu aparate în care să taxezi cardul de călătorie, însă ele nu te opresc să intri, ci sunt mai degrabă o formalitate. Și totuși oamenii taxează, ceea ce nu veți vedea prea curând că se întâmplă în România.

9. Palatul Schonbrunn vine cu un ghid audio în română. Și nici măcar nu e asta cea mai tare chestie acolo! Adică da, ok, primiți un telefon antic la intrare și, pe măsură ce parcurgeți turul Palatului formați numărul încăperii în care vă aflați pentru a-i asculta povestea. Dacă vreți să treceți mai rapid peste o cameră sau v-ați plictisit de ascultat, dați mai departe. Cea mai mișto fază e că, fiind „obligați” să țineți telefonul ăla la ureche, nu-l mai scoateți pe al vostru din buzunar și sunteți atenți la tur.

10. Viena e un oraș surprinzător de liniștit. În afară de vreo două ore, undeva între 16 și 18 când e foarte multă lume prin oraș, la masă, plimbare sau cumpărături, sunt destul de puțini oameni p-afară. De mașini nu mai zic, sunt foarte puține (și alea sunt foarte scumpe; incredibil ce mașini pot avea austriecii ăștia!). În schimb, pistele de bicicliști arată impecabil, sunt multe și intens folosite; și sunt ridicate față de nivelul șoselelor, ca să nu se gândească vreun isteț că-i ok să parcheze acolo.

Azi mă duc să vizitez Turnul Dunării, să suprapopulez Instagramul cu poze panoramice, apoi am de gând să abuzez de un parc de distracții de prin zonă și să cumpăr magneți.

Comentarii

comments

Tagged in:, ,
Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *