Malaezu.ro

Amintiri din epoca chiftelei

1 iunie, sau acea zi din an în care toţi suntem copii. La fel cum toţi suntem români de 1 decembrie, îndrăgostiţi de Valentine’s Day, cu toţii ne iubim mamele pe 8 martie şi ne propunem ca de anul următor să fim mai buni la fiecare 31 decembrie. Pe lângă asta, 1 iunie reprezintă şi acel moment în care mie mi se deschide apetitul pentru mici, după ce toţi prietenii mei de pe Facebook pun poze cu ei, pe vremea când erau mici. Eu n-am fost mic, am fost chiftea; şi-mi amintesc c-a fost nevoie să fiu aruncat şi lovit de lustră ca să-mi vină şi mie mintea la cap. Iar de-atunci am început să mănânc la Mc.

Nici mie nu-mi vine să cred acum, că stau şi-mi aduc aminte dar, paradoxal, pe vremea când eram chiftea nu prea mâncam McDonald’s. Adică erau nevoie de ocazii speciale, cum ar fi acea zi a copilului, ca să-mi permit luxul unui Happy Meal luat oricum pentru jucărie, nu pentru prostia aia de cheesseburger. Vai, cât iubesc acum prostia aia de cheeseburger. Deci pentru aceia dintre voi care încă mai au semne de întrebare, vă spun eu, nu mâncarea de la fast food îngraşă! Aboslut deloc! Nu! De vină e mâncarea bunicii!

Există două feluri de mai ia o porţie. E acel mai ia o porţie spus de părinţi atunci când îţi aruncă ciorbă de legume în castron şi te obligă să mănânci pentru că altfel n-o să ştii să-ţi faci temele şi n-o să te poţi bucura de cele fix 30 de minute de jucat Mario pe consolă, şi acel mai ia o porţie spus de bunici în timp ce mai pun în tigaie o nouă serie de cartofi prăjiţi cu care să poţi mânca ditai şniţelul din farfurie. Deci să fie clar, nu fast food-ul îngraşă, ne-am înţeles, da?

Pe vremea când eram chiftea sufeream de două traume existenţiale. Posibil să ziceţi că-s oleacă plecat d-acasă pentru că am astfel de amintiri, în timp ce eu încă mă chinui să-mi aduc aminte ce materii am avut semestrul ăsta la facultate. Prima traumă a fost aia cu ţinutul furculiţei corect în mână. Nu ştiu de voi, însă eu nu reuşeam să înţeleg de ce e nevoie să joc maţele încurcate cu cele cinci degete de la mâna dreaptă pentru a ţine tacâmurile în mână, când clasica metodă a pumnului încleştat funcţiona foarte bine.

A doua nenorocire care s-a abătut asupra mea era cea cu legatul şiretelor la încălţăminte. Recunosc, o parte din mine n-o înţelege p-asta nici acum şi tot aşteaptă ca cineva să inventeze adidaşii ăia care să se muleze perfect pe glezna ta fără a fi nevoie de trucuri suplimentare. Pentru mine, cumpăratul încălţărilor pe vremea când eram chiftea se dovedea de fiecare dată un chin absolut; pentru că la fiecare magazin la care mergeam trebuia mai întâi să întreb: cu arici în loc de şiret, aveţi?

Pe lângă astea, ar mai fi o grămadă de alte amintiri, unele mai plăcute, altele mai dureroase, de care încă mai am parte din acea epocă a chiftelei. De exemplu faptul că pentru noi, copiii anilor ’90-2000 exista un singur fel de tunsoare, iar atunci când mergeai cu părinţii la frizer, ăştia parcă se înţelegeau din priviri: Tundem copilu’? Modelu’ clasic, nu? Iar pe lângă asta mai era şi moda tricourilor băgate în pantaloni şi a pantalonilor ridicaţi până peste coaste (ca să nu zic şunci).

Dar în fond, dacă stăm să ne gândim puţin, noi ne-am trăit copilăria offline, nu online. Noi nu aveam cu ce să facem poze, însă tocmai de-asta ne păstrăm amintirile mereu proaspete. Noi nu vorbeam la telefon sau pe chat pentru a ne face planuri, ci ne strigam în faţa porţii, cu teama ca nu cumva să trezim pe careva. Noi nu ne dădeam check-in, noi ne scrijeleam numele pe garduri şi pe copaci. Noi. Dar voi?

Despre 

Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

2 Comments

  1. Emil Calinescu

    1 iunie 2015 - 3:22 pm
    Răspunde

    La tine nu ingrasa nimic. La mine totul ingrasa. Si mc-ul, si bunica, si parintii. Si berea, si micii, si pizza, si shaorma.

    • Alexandru Ion

      1 iunie 2015 - 3:35 pm
      Răspunde

      Hm, nu ştiu ce să zic. Poate ar trebui să mănânci mai puţin; cred c-ar fi o idee bună pentru început. 😕

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *