Malaezu.ro

Anarhia se instaurează în Statele Unite odată cu apariţia celei de-a doua părţi a filmului „The Purge”

După o primă parte dezamăgitoare în care o idee excelentă, de mă întrebaţi pe mine, a fost aplicată excelent de prost, Noaptea Judecăţii revine în atenţia cinefililor şi a iubtorilor de gen cu un sequel plin de aşteptări. Regizorul James DeMonaco face o nouă încercare în a-şi dezvolta conceptul mutând conflictul desfăşurat iniţial în conacul unei familii din înalta societate a Statelor Unite tocmai pe străzile însângerate ale ţării.

Aşa cum îşi doreşte fiecare plătitor de taxe de pe planeta asta, conflictul ce are în plan central apariţia anarhiei (chiar şi pentru o singură noapte) trebuie să se învârtă în jurul claselor mici şi mijlocii, nu a celor bogaţi ce triumfă de fiecare dată prin averile însuşite ilegal de-a lungul anilor. Greşeala din primul film este îndreptată acum de DeMonaco punându-i în mijlocul acţiunii pe cetăţenii simpli ai Americii, cei ce trebuie să supravieţuiască Nopţii Judecăţii, nu cei ce pun flori albastre în geam în semn de susţinere faţă de aceasta.

Acţiunea din The Purge: Anarchy reuneşte trei poveşti total diferite, aduse împreună de un singur numitor comun: nevoia de supravieţuire. Shane (Zach Gilford) şi fosta-spre-viitoarea lui prietenă Liz (Kiele Sanchez) se văd blocaţi pe străzi, cu maşina stricată, exact în toiul Nopţii Judecăţii. Eva (Carmen Ejogo) şi fiica ei Cali (Zeo Soul) se trezesc în mijlocul acţiunii atunci când modestul lor apartament e atacat. A treia poveste are în prim-plan un sergent de poliţie (Frank Grillo) ce acceptă ideea judecăţii anuale şi porneşte în căutarea celui care i-a omorât fiul cu un an în urmă.

Cele cinci personaje sunt puse împreună în aceeaşi maşină blindată, înconjuraţi de fanatici anarhişti purtători ai măştilor Anonymous în cadrul celei mai periculoase nopţi a anului. Şi mărturisesc că de la familia săracului Moromete încoace n-am mai văzut o tipologie a prostului atât de bine pusă în valoare. E de bine, ca s-o zic pe înţelesul tuturor: capacitatea de a se manifesta în cel mai haotic şi reprobabil mod a personajelor centrale ne aduce puţin aminte de ce în toate filmele extratereştrii aleg să cucerească America: americanii sunt cel mai uşor de neutralizat.

Nu ştiu dacă vă aduceţi aminte de gluma aia mai mult sau mai puţin reuşită despre bărbatul care strigă către televizor: nu te duce acolo! Nu face asta! Iar apoi nevasta îl întreabă la ce se uită; răspunsul lui sec o lămureşte că e vorba de nunta lor. Noaptea Judecăţii: Anarhia este acel gen de film pe parcursul căruia îţi dai palme peste frunte şi te miri de ce protagoniştii iau cele mai proaste decizii, dar în acelaşi timp este filmul care te surprinde prin cruzimea reală a anarhiştilor. Veţi vedea pe parcursul producţiei o analogie extrem de interesantă între manifestarea criminală a susţinătorilor nopţii judecăţii şi secvenţele desprinse din arenele romane ce înfăţişează lupte între gladiatori.

The Purge: Anarchy nu este un horror aşa cum îl prezintă afişul, însă este o alegere excelentă pentru o seară la cinema. Este adus în România de Ro Image şi recomand vizionarea lui la Cinema City, pentru o experienţă cu adevărat impresionantă. A aparut de vineri, 15 august în cinematografe, ca idee!

Despre 

Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *