Malaezu.ro

Cum arată cartierul din București care ascultă în același timp B.U.G. Mafia și Sandu Ciorbă

De vreo săptămână așa, de când s-au pus căldurile alea mari peste București pare că eforturile Primăriei de a organiza cât mai multe evenimente culturale își fac simțită prezența peste zonele periferice ale Capitalei. În fiecare seară e câte-un festival ce răsună cu zgomot din boxele înfundate ale vecinilor din spatele blocului, cu o muzică ce se aude atât de prost încât uneori îmi vine să scot capul pe geam și să-i întreb dacă vor să le împrumut o boxă bluetooth de calitate.

Partea interesează e că fac alternativ, sunt două grupări, poți să le zici „clanuri” dacă vrei să adopți spiritul ăla de după blocuri: într-o seară e generația tânără, băieții ăia duri care sunt în stare să se ia la bătaie cu oricine are caracterul la un level mai mic prin jocurile online, ăștia care ascultă B.U.G. Mafia pentru c-ar fi auzit în versurile lor că stau la câteva străzi mai încolo. Dar se plictisesc repede și apoi aleg ceva piesă comercială care cântă despre „departamentul de relații pierdute” și pe care am început s-o învăț în ultimele zile.

Sunt haioși, păcat că muzica e bună cam 5 minute pe seară, recitalul începe undeva în jur de ora 23, iar 30 de minute mai târziu realizează c-au rămas fără semințe și practic până la ora 3 dimineața se ceartă cine să se ducă să cumpere și, mai important, din banii cui. Având în vedere că e un Mega Image non-stop la parterul blocului în care stau, cred că problema e totuși la bani.

Dar în serile în care nu sunt ei se întâmplă lucrurile cele mai atractive: atunci apare generația vârstnică, niște oameni care seamănă cu Rică Răducanu la comportament și cu Firicel din Las Fierbinți la fizic. Oamenii ăștia ascultă în fiecare seară discografia lui Sandu Ciorbă, știu asta pentru că am căutat pe Youtube o piesă despre „ochii tăi” care aparent nu e a lui Liviu Vârciu și pe care n-am s-o evidențiez aici.

Și mai interesant e că, spre deosebire de colegii mai tineri, ei nu rămân niciodată fără băutură, oricât mi-aș dori eu. Au vocabularul lui Frankfurt din Vacanța Mare, subiecte de discuție variate, iar spiritele se încing considerabil atunci când unul dintre ei spune că vrea să schimbe piesa din playlist.

Cam așa arată colțul meu de Pantelimon, un loc plin de culoare, cu influențe culturale multiple, în care ai de învățat câte ceva nou zi de zi. Ți-am povestit treaba asta pentru că am aflat de proiectul celor de la Make a Point numit „Uriași de Pantelimon„, prin care oamenii își propun să adune tot felul de povești de-aici din cartier pe care să le schițeze cu ajutorul unor artiști grafici pe acoperișuri pentru a putea fi văzute din dronă.

Dacă ești din Pantelimon sau știi pe cineva care are o poveste de-aici poți face în așa fel încât ea să fie înscrisă în proiect cu un mail la adresa point@makeapoint.ro sau cu un mesaj pe pagina de Facebook Make a Point. Poți face treaba asta până pe 15 iulie, iar pentru informații suplimentare poți intra aici; sunt sigur c-o să se strângă o groază de povești, care mai de care mai bizare, despre tot ce are de oferit cartierul ăsta.

Foto: Tea Tomescu

Comentarii

comments

Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *