Malaezu.ro

Către Julieta mea

Îmi aduc şi-acum aminte; era anul trecut, undeva în aceeaşi perioadă, acelaşi început de februarie înfrigurat, parcă prea rece pentru căldura cu care ne întâmpina. Pe-o bancă rătăcită, într-un parc ascuns, adăpostindu-mă de vântul agitat, aşa îmi amintesc să fi stat, să fi privit către stele. Exceptând faptul că era toiul zilei, iar eu visam cu ochii deschişi la un viitor mai bun. Visam, aşa cum visez şi-acum.

Anul trecut, cu ocazia tradiţionalei sărbători ce nu ne aparţine, de Valentine’s Day, acordam un interviu pentru cei de la Radio România Bucureşti, în care, cu încredere în glas, îmi descriam speranţele faţă de o idee în care nu credeam. Ea, o reporteriţă tinerică, nu-şi putea stăpâni entuziasmul atunci când mă auzea debitându-mi bazaconiile. Mai exclama din când în când câte un „ce draguţ!„, după care, cu aceiaşi ochi strălucitori pe chip, mă îndemna să continui. „Hai că te-ai descurcat bine; aproape te-am crezut„, mi-au auzit urechile de îndată ce reporteriţa a dispărut din calea noastră. Mai avea vreun rost să-i zic că eu vorbisem serios?

O zicală veche spune că orice Romeo are Julieta lui. Dar dacă nu eşti Romeo? Dacă nu-ţi doreşti să fii? Dacă nu crezi în sfârşitul operei lui Shakespeare? Poate atunci Julieta ta să se abată de la cursul ei, de la drumul vostru? Poate ea să aleagă diferit faţă de măreţul tău ideal? Sau poate măreţul tău ideal e chiar ea. O posibilitate atât de imposibilă încât ne dă fiori. Iar ceea ce urmează… veţi vedea…

Draga mea Julieta…

Nu ştiu cine eşti; şi nici nu vreau să te cunosc. Pentru că mi-e teamă că, atunci când o voi face, atunci când te voi cunoaşte, voi fi dezamagit de imperfecţiunile tale. Imperfecţiunile acelea pe care acum, înainte să le descopăr, le iubesc atât de tare. Dar ce e iubirea? Ce reprezintă un sentiment neexplicat, într-o lume plină de curioşi? Poate totul; sau poate nimic. Iubirea, draga mea, e o iluzie…

Iubirea e rodul fanteziilor tale, fanteziilor noastre. Iubirea e atunci când vorbele mele de duh te cuceresc pe tine. Iubirea e atunci când, deşi m-ai mai auzit în copilărie făcându-le exact aceleaşi complimente puştoaicelor din curtea şcolii, chiar şi acum tu mă crezi pe cuvânt. Iubirea e atunci când buricul degetelor mele se plimbă peste umerii tăi dezveliţi, iar pieptul tău se înroşeşte de emoţie. Iubirea apare atunci când poţi zări o lacrimă chiar şi în spatele cele mai ploioase nopţi, sau atunci când îi auzi respiraţia de dincolo de difuzorul telefonului.

Iubirea e atunci când mă vezi pe stradă şi mă apuci de fund, sau atunci când mă deschei pervers la cămaşă în cabina de probă. Iubirea se poate găsi într-o bătaie cu pernele, sau într-o plimbare pe plajă. Iubirea e atunci când mă zgârii pe spate, atunci când mă muşti de gât, sau atunci când mă priveşti secunde în şir după ce eu ţi-am întors spatele de la revedere. În final… trist, dar în final iubirea e o amărâtă de iluzie.

Îmi aduc aminte, scumpo, cum ne-a prins întunericul pentru întâia oară unul în braţele celuilalt. Erai tu, întinsă la pieptul meu, într-o întrecere dementă a unor inimi care băteau mai tare cu secunda ce trecea. Şi-acum e întuneric, scumpo. Şi-acum eşti întinsă peste pieptul meu dezgolit, în patul meu, peste aşternuturile de mătase, acelea cu care te-ai învelit noapte de noapte. Doar că acum, ah, acum… Bătăile alea speriate, inimile acelea ce se atrăgeau precum doi magneţi defecţi… defecţi din iubire… S-au oprit. Nu mai ticăie. De-aia e întuneric acum…

Ah, iubirea… ce ştie un om ce-i aia iubirea? N-are cum să ştie. Pentru că ea, această iubire, acest sentiment inuman, imposibil de atins, dar mereu prezent, pe acesta îl poţi simţi doar atunci când, oferindu-i vieţii ultima suflare, ea se îndreaptă către un suflet rătăcit ce te aşteaptă. Iubirea aşteaptă să mori, ca să te poată avea; aşteaptă să mori, pentru a-ţi permite să te bucuri de ea. Asta e iubirea.

Draga mea Julieta… nu ştiu cine eşti; şi nici nu vreau să te cunosc. Pentru că mi-e teamă că dacă aş face-o… atunci te-aş iubi cu toată fiinţa mea!

Iar pentru aceia dintre voi ce nu mi-au înţeles fanteziile descrise ceva mai sus, iubirea urmează să fie atent explicată în cadrul spectacolului Romeo şi Julieta, pus în scenă începând cu 7 martie de cei de la Teatrul MascaRobert Poiană, Cristina Panait alături de o întreagă distribuţie de excepţie vă aşteaptă în primăvara asta pentru a vă oferi o versiune unicată a unei iubiri imposibile. Spectacolul face parte din proiectul Shakespeare şi gesturile sale, început în anul 2012 cu piesa „Comedia Erorilor„.

Mai multe informaţii despre spectacol puteţi găsi pe site-ul Teatrului Masca dar şi pe pagina lor oficială de Facebook. Iar pentru aceia ce vor să vadă cam cum arată o parte din punerea în scenă a piesei, am ataşat mai jos un scurt filmuleţ de la repetiţii. #ShareTheLove, dragilor! 🙂

Despre 
Blogger aici, konstructor la Kooperativa 2.0, dependent de social media, fan Arsenal și amator de filme și seriale. În timpul liber mai sunt și student la Relații Publice.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *