Malaezu.ro

Cel mai bun prieten al omului: telecomanda

Astăzi am reuşit să trec la un nou nivel al puturoşeniei. Da, ştiu ce gândiţi, cum e posibil să fiu şi mai leneş decât sunt deja? Eh, iată că e. Atacat de o răceală extraterestră, ceva, m-am trezit pe la un 11 dimineaţa cu gândul că primul lucru pe care o să-l fac pe ziua de azi este să mă culc la loc. N-a durat prea mult până să-mi pun în aplicare şi să-mi duc cu succes la capăt planul.

Frumos aşa, primăvara: soare, natură, păsărele, păsărici, Paşte, 1 Mai, zile libere, ziua mea de naştere, etc. etc. Ce nu-mi place deloc, băi dar deloc în perioada asta e curăţenia de primăvară. Nu că aş prefera eu să trăiesc în mizerie sau ceva, ci că simplul termen de curăţenie implică o oarecare muncă; adică să faci, concret, curat. Astăzi, pe lista mamei de curăţenie de primăvară era trecută camera mea: un templu feng shui absolut, de altfel, unde proprietarul, doar el, îşi poate găsi pacea – şi orice altceva mai caută. Mno, dar dacă e să se lase cu curăţenie, atunci păi cine sunt eu să mă opun. Mi-am ridicat al meu posterior de pe scaunul de la calculator şi, încâ având speranţa în gând că o să dau o mână de ajutor la treaba asta (adică o să depun efort), m-am dus să mă culc. Da, băi, şi am dormit ca ultimul bolnav (la propriu, zic) vreo patru ore, cât timp mama şi-a tocit degetele şi coloana făcându-mi mie curat în templu.

Acestea fiind zise mi-am pus oleacă mintea la contribuţie pentru a veni cu o idee, ceva de viitor, ceva gen o casă care să se cureţe singură. Sau, şi mai bine, o casă unde să nu se pună praful niciodată. Cred că asta ar fi cea mai tare inovaţie cu care mă poate surprinde tehnologia, să-mi pună la dispoziţie o casă care să se păstreze curată. Şi aşa gândindu-mă eu la una, la alta, mi-am dat seama că cel mai util prieten al omului se dovedeşte a fi, încă o dată, telecomanda. Da, acea telecomandă după care ne întindem, pentru care ne e lene să ne dăm jos din pat, pe care o lovim cu brutalitate atunci când rămâne fară baterie, de parcă ar fi vina ei, săraca. Vă daţi seama cum ar fi să trăim într-o casă controlată de o telecomandă? Iar pe acea telecomandă, evident, să o controlăm noi.

Apeşi pe un buton, pac, se deschide uşa de la intrare, mai apeşi pe unul, se deschide garajul, mai apeşi pe altul, se deschid/închid şi jaluzelele, şi aşa mai departe. Băi, treaba asta ar fi Dumnezeu pe Pământ în materie de inovaţii. Apoi mi-am zis că ăsta-i momentul: trebuie să găsesc o casă d-asta deşteaptă, cu care să-i fac munca mai uşoară mamei. Şi după un search rapid pe amicul Google, am găsit-o pe Somfy. Cine-i Somfy? Somfy e casa viitorului, adusă în prezent. Casa aia pe care o controlezi tu cu o telecomandă. Numai uitaţi-vă puţin peste produsele lor, că mie unul mi-a picat faţa. Iar dacă eşti curios de mai multe, uite aici ce înseamnă Casa Somfy.

Apăi gata, asta e, am găsit metoda revoluţionară prin care să o ajut pe mama. Aşa că, mamă, tu şi oricare altă mamă de băiat puturos din ţara asta, dacă citiţi aceste rânduri, duceţi-vă copilul în Casa Somfy. Puneţi un ban deoparte, că nu-i scump, şi cumpăraţi-vă o telecomandă. Nu orice fel de telecomandă, ci o telecomandă Somfy. Şi-atunci mai mare dragul să faci curăţenia de primăvară. Zic!

Despre 
Blogger aici, konstructor la Kooperativa 2.0, dependent de social media, fan Arsenal și amator de filme și seriale. În timpul liber mai sunt și student la Relații Publice.

1 Comentariu

  1. Mihai

    30 ianuarie 2017 - 4:41 am
    Răspunde

    Ce ne-am face fara telecomanda, ne-am obisnuit foarte comozi si ni s-ar parea ciudat de exemplu ca televizorul sa nu aiba telecomanda si sa trebuiasca sa te ridici de fiecare data cand vrei sa schimbi canalul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *