Malaezu.ro

Cum e să fii intern

Acum jumătate de an, prin martie-aprilie, am fost pentru prima oară intern. Aveam 19 ani atunci. Lucrurile s-au desfășurat exact așa cum ar trebui să funcționeze toată treaba asta cu internship-ul. Adică depunerea inițială a unui CV, apoi o selecție atentă a câtorva candidați pentru un interviu, iar în final cei care aveau să treacă de primele etape urmau să-și desfășoare perioada de practică propriu-zisă. Vorbesc, desigur, de perioada în care am fost intern la Kooperativa 2.0, gașcă din care fac parte și acum.

Îmi aduc aminte prima zi, biroul la care m-am așezat, prima sarcină pe care-am primit-o, toate detaliile astea. Eram cu ochii pe inbox-ul mailului și așteptam să apară ceva nou, să fac ceva; eram dornic să fac cât mai multe. Încă sunt. Sunt pasionat până peste cap de ceea ce fac și mă bucur din cale-afară c-am pornit pe drumul ăsta de la 19 ani, nu de la… nu știu, 70. Ar fi puțin dubios să fiu intern la 70 de ani.

Robert De Niro reușește să fie. Mă rog, nu el, ci personajul căruia îi dă viață, Ben Whittacker. După o viață plină, Ben nu-și poate petrece bătrânețea în casă și simte nevoia să facă ceva, să fie activ. Găsește o oportunitate într-un program de senior intern inițiat de site-ul de modă About the Fit, condus de Jules Ostin (Anne Hathaway), iar după un interviu destul de complex își câștigă postul în interiorul firmei.

Să lucrezi pentru un website poate fi o sarcină dificilă și la 20 de ani, deci vă dați seama ce înseamnă asta la 70. Umorul lui De Niro este incredibil, iar contextul în care se află este unul, să spunem delicios. Adică imaginați-vă un bărbat trecut deja de prima (chiar și-a doua) tinerețe, îmbrăcat la costum, lucrând cu puștii noii generații, descoperind gadget-urile moderne și stilul de viață al prezentului 2015.

Perechea De Niro – Hathaway este una dintre cele mai frumoase perechi pe care le-am văzut anul ăsta pe marele ecran. Chimia dintre ei e impresionantă, iar înțelepciunea și carisma primului merg perfect în combinație cu feminitatea ei, dar și cu calitățile de ledearship conturate de un personaj puternic. Ben se apropie din ce în ce mai mult de Jules, iar sarcinile primite pe mail ajung să fie înlocuite de nevoile din ce în ce mai personale ale acesteia. Pe scurt, relația dintre șef și angajat se transformă pe durata filmului într-o foarte frumoasă prietenie.

Privind The Intern am resimțit un imbold despre ce înseamnă să muncești din pasiune și ce înseamnă să ai lângă tine o gașcă pe cinste, alături de care să faci cu plăcere totul. Cam ceea ce facem și noi, la Kooperativa 2.0. În ultimul an am tot auzit colegi de facultate plângăndu-se de treaba asta cu internship-ul, că nu e plătit, că ai sarcini nasoale și că nu ești băgat în seama. Posibil să fie așa și să nu fi avut ei noroc; eu n-am avut parte de întâmplări de genul.

Însă le recomand (și nu doar lor, desigur) o comedie care să le aducă instant cheful de muncă și de afirmare, căci în fond în prim plan nu se află nici vârsta, nici experiența, nici diplomele de la dosar. Ele intră undeva acolo, la „și altele„, însă important e să-ți placă ce faci și să-ți dorești să faci asta. De vineri, 25 septembrie în cinematografe, apropo. Internul, zic, distribuit de Freeman Entertainment.

Despre 
Blogger aici, konstructor la Kooperativa 2.0, dependent de social media, fan Arsenal și amator de filme și seriale. În timpul liber mai sunt și student la Relații Publice.

1 Comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *