Malaezu.ro

Am văzut Darkest Hour, filmul care le arată celor din PSD cum trebuie să fie un premier competent

În contextul haosului în care țara asta se zbate fără drept de apel de vreun an încoace, la vreo două minute după ce a început să ruleze Darkest Hour m-am gândit că n-are cum să-și fi ales un moment mai potrivit pentru a-și face loc la noi în cinematografe. Bănuiesc că știi deja ce se întâmplă în jurul tău și cum coaliția de guvernare și-a dat jos două guverne într-un an, iar acum avem iar un premier interimar.

Am găsit câteva puncte asemănătoare între situația actuală și filmul ăsta, numai că acolo lumea era în plin Război Mondial, iar Hitler era aproape de apogeul campaniilor lui militare. Și, na, e logic că premierul de la acea vreme al Marii Britanii își pierduse încrederea inclusiv a propriului partid, motiv pentru care a fost obligat să-și dea demisia și înlocuit cu cineva care să fie acceptat chiar și de opoziție. Ăia nu-l aveau pe Dragnea patron și le păsa de ce zice lumea.

Singurul candidat care să fie acceptat de aproape toată lumea, că niciodată nu-i poți mulțumi pe toți, a fost un domn bătrân care semăna puțin cu Arșinel la fizic și cu Vadim la temperament, pe numele lui Winston Churchill. Așa a ajuns al lor să fie prim-ministru la 66 de ani, după ce o daduse deja în bară de mai multe ori de-a lungul carierei politice. Vă puteți imagina cum ar fi fost tratat de presă azi.

Apoi, de parcă toată situația nu era destul de cenușie deja, omul avea de gestionat situația unui război pe care atât britanicii, cât și restul Europei urma să-l piardă în fața Germaniei naziste. Iar în timp ce toată lumea făcea presiuni asupra lui să înceapă negocierile de pace cu Hitler, el a fost singurul nebun dispus să meargă mai departe cu ofensiva, într-un moment în care nici măcar defensiva nu mai rezista. Practic e povestea de la Dunkirk prezentată din perspectiva lui Churchill.

Filmul e în mare parte un monolog continuu al lui Churchill, care-i interpretat impecabil de Gary Oldman. Favorit la Oscar, zic mulți; mai ales în contextul în care James Franco a fost acuzat de hărțuire și probabil că Academia va vrea să se detașeze de el și de interpretarea lui din The Disaster Artist. Cred c-a fost lungit cam mult, dar nu neapărat cât să obosească, ci doar să-ți dorești la un moment dat să te mai ridici de pe scaun și să te întinzi. În afară de asta cred c-o să-ți placă, mai ales dacă ești pasionat de istoria modernă. Dacă ai văzut The Crown pe Netflix sigur o să-ți placă, par a se completa destul de bine.

Dincolo de orice cred că fiecare are de învățat câte ceva din filmul ăsta și din felul în care se făcea politică acum vreo 70 de ani. În Parlamentul Britanic era la fel de mare agitație ca la noi, doar că ăia aveau niște oameni competenți care țipau și se manifestau p-acolo, nu pe Șerban Nicolae. În timp ce lui Churchill, în nebunia lui, i-a păsat de opinia populară, nu avea ca scop să-i scape de pușcărie pe cei care l-au numit în funcție. Asta, ce-i drept, și pentru că atunci miza era ceva mai mare.

Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la social media.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.