Malaezu.ro

De ce iubim România? Deloc :)

Întrebare: de ce oare sunt atât de nesimţit şi lipsit de scrupule, fără niciun sentiment în mine, încât să-mi bat joc de ziua României?

Răspuns: pentru că şi România îşi permite să îşi bată joc de fiecare din zilele mele, aşa că acum suntem chit.

Aşa am început eu 1 decembrie anul ăsta; ziua naţională a României, prima zi din iarnă, ziua protv-ului, sau o bine meritată zi liberă, pentru mine e totuna. Pentru început, ţin neaapărat să mă manifest, pentru că simt cum o să explodez în caz că nu o fac; sunt total şi absolut împotriva campaniei pro-ului, sau celor de la Gândul, sau oricine o fi inventat-o, cu titlul sugestiv „De ce iubim România?” Da, ar fi într-adevăr o idee reuşită, dacă am avea destule motive pe care să le enumerăm aici, astfel încât să arătăm europei ce ţară minunată avem. Dar răspunsurile oferite sunt pur şi simplu patetice; „iubesc România pentru că aici m-am născut” zice cineva. La dracu`, dacă te năşteai în Somalia, aveai acelaşi răspuns? Măcar dacă proveneai dintr-un ou Kinder, atunci puteai să zici că într-adevăr îl iubeşti, dar aşa?

Sau altă variantă: „iubesc România pentru că aici este mereu caterincă”. Îţi urez să mănânci caterincă de dimineaţă până seara, până te saturi; eu am încercat, si credeţi-mă că sunt sătul de atâta caterinca proastă. „Iubesc România pentru că este o ţară liniştită…”; zi-i asta lui Chauncey Hardy, omul care a supravieţuit Bronx-ului, şi a fost omorât în România. „Iubesc România pentru că are locuri precum Delta Dunării, Transfăgărăşanul, etc… „; măcar de s-ar folosi astea pentru a reabilita gunoiul ăsta de ţară, dar singurul loc unde se aude despre castelul lui Dracula este în vre-un dosar de moştenire, prin tribunale.

Şi exemplele pot continua… Este fascinant, băi frate, cum an de an, de 1 decembrie, prin felurite parcuri se înalţă de nicăieri corturi ce strălucesc sub razele reci ale soarelui de iarnă, la poalele cărora scrie mare „poftiţi la o sărmăluţă, o porţie de fasole gratis”. Şi tot românu` aleargă haotic într-acolo, înjură, se bate cu oricine, se umple de nervi, pentru a primi clasica „sarma de 1 decembrie”. În vremurile bune mai ieşea şi domnu` preşedinte să mai dea cu vorbele de zidurile arcului de triumf, dar de când şi-a permis luxul de a îşi bate joc de câteva milioane de oameni, stă şi urmăreşte ziua naţională din fotoliul prezidenţial, alături de o fană a doamnei Udrea.

Cam aşa e şi cu ziua asta naţională a României… o pierdere de vreme, bani, nervi, chef, şi multe altele. Dar cum nu se poate să începem iarna cu 2 decembrie, suntem nevoiţi să o suportăm şi p`asta. Nu c-aş avea ceva personal cu ziua României, tocmai ce îi fac cadou un articol special, zic doar să ne mai gândim când îi urăm la mulţi ani, pentru că s-ar putea ca într-o zi să regretăm că i-am dat atâta timp.

Despre 
Blogger aici, konstructor la Kooperativa 2.0, dependent de social media, fan Arsenal și amator de filme și seriale. În timpul liber mai sunt și student la Relații Publice.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *