Malaezu.ro

De ce nu-i o idee bună să mâncați floricele și să beți suc atunci când vă uitați la „The Walk”

Săptămâna trecută am urmărit The Walk la Imax, în AFI Palace Cotroceni. Am avut și floricele și suc, însă norocul meu a fost că am mâncat tot ce-am putut pe durata trailerelor, înainte să înceapă filmul. De obicei treaba asta e nasoală, dar în cazul de față mi-a prins chiar bine. Așa niște efecte 3D mișto are filmul, cum n-am mai văzut de mult pe marele ecran. De obicei când povestesc despre vreun film chiar precizez că efectele nu sunt grozave și sunt puse acolo mai mult pentru a ridica încasările. Nu și de data asta.

Phillipe Petit (Joseph Gordon-Levitt) își începe povestea la ceva timp după evenimentele petrecute pe World Trade Center, lăsându-ne astfel să descoperim încă din primele cadre c-o să supraviețuiască; în caz că mai era nevoie să ghicim asta. De-aia nici nu e spoiler. Spune că pentru el ideea de moarte nu există, oferindu-și singur curajul necesar pentru a trece peste orice provocare.

Până să atingă punctul culminant – traversarea celor două Turnuri Gemene – Phillipe îi introduce pe cei ce-l urmăresc în atmosfera poveștii. Întâmplările care l-au adus în acel moment de apogeu al vieții sale sunt relatate pe parcursul primei ore de film. Copilăria sa, relația dintre el și familie, dintre el și mentorul său (Ben Kingsley), prima dragoste și deciziile care l-au adus atât de aproape de imposibil, toate ajută la construcția unui moment definitoriu și al unui personaj puternic.

Deși mă așteptam ca toate aceste istorisiri să plictisească, ele par mai degrabă desprinse dintr-o carte autobiografică în care autorul se joacă cu mințile cititorilor săi până să ajungă să le prezinte adevăratul scop al lecturii. Timpul se scurge fără să privesc la ceas, însă aștept din ce în ce mai nerăbdător evenimentele pentru care am venit. Sunt exact ca un copil care-l așteaptă pe Moș în noaptea de Crăciun: entuziasmat până peste cap, curios de ce urmează. Deși știu că voi găsi oricum cadourile sub brad dimineață (paralelă la faptul că știu despre protagonist că va supraviețui), pentru mine mai importantă este întâlnirea cu Moș Crăciun.

A doua jumătate a filmului este dedicată aproape exclusiv misiunii pe care Phillipe și complicii săi o au, încercările lor de a-și duce la bun sfârșit planul și problemele pe care le întâmpină pe parcurs. Revin la efectele acelea 3D care sunt amețitoare, iar panorama New York-ului este surprinsă din unghiuri inimaginabile. Am înțeles că pe la americani s-a lăsat chiar cu stări de amețeală și grețuri în sală, așa că poate n-ar fi o idee bună să vă expuneți filmului dacă vă știți cu probleme de inimă sau rău de înălțime.

Din nou, chiar dacă m-am gândit că mixul dintre engleza newyork-eză și franceza improvizată a lui Gordon-Levitt poate fi enervant, am fost plăcut surprins de combinație. Și, în ciuda unor păreri care acuză veridicitatea filmului și faptul că n-ai avea cum să-ți păstrezi echilibrul la o astfel de altitudine, reamintesc o discuție mai veche pe care am tot susținut-o, despre ceea ce înseamnă cinematografia la finalul zilei: entertainment.

The Walk poate fi urmărit pe marile ecrane începând de vineri, 9 octombrie distribuit de InterCom Film.

Despre 
Blogger aici, konstructor la Kooperativa 2.0, dependent de social media, fan Arsenal și amator de filme și seriale. În timpul liber mai sunt și student la Relații Publice.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *