Malaezu.ro

De ce tac?

Îmi place mult noul design oferit de cei de la WordPress; bine, voi n-aveţi cum să-l vedeţi, dar pe mine mă satisface grav. Mai sunt cinci zile până la Crăciun, colindătorii au venit pe la mine pe-acasă de acum cinci zile, iar ţiganii cu capra vin de cinci ori pe zi. Înc-o cifră mai la dreapta şi formam un simbol satanic. Am lipsit de pe blog în ultima vreme, nu pentru că mi-am găsit altă chemare în viaţă, ci pentru că alte chemări m-au găsit pe mine.

Mihai zicea că nu interesează pe nimeni despre viaţa mea, aşa că să nu scriu despre ea. Acelaşi Mihai care, în urmă cu câţiva ani, îmi dedica mie, dar şi colegilor mei de-atunci, articole pe blogul său. Dar cu toţii mai creştem odată cu timpul, nu? Am fost învăţat de mic copil că atunci când nu am nimic inteligent de zis, ar fi mai bine să tac. Eh, contrar aşteptărilor, am multe lucruri inteligente de zis, nu ăsta e răspunsul întrebării invocate în titlu. Dar am ţinut să fac şi precizarea asta.

Am tăcut pentru că mi-am permis; eu, spre deosebire de alţii, mi-am permis să-mi iau o vacanţă. Eu, spre deosebire de alţii, care abia de-acum înainte se bucură de vacanţă şi de timp liber, mi-am permis să mă relaxez până acum. Eu, spre deosebire de aceia ce s-au stresat în tot timpul ăsta cu şcoala, cu teze, cu note, cu prostii, mi-am permis să mă doară-n cur destind total de astfel de neplăceri provocate inutil. Deci, da, am fost, tot timpul ăsta, într-o bine-meritată vacanţă.

Am auzit, am citit, am fost atacat direct şi indirect cu idei preconcepute despre cum bloggerii nu fac nimic altceva decât să stea înţepeniţi pe un scaun şi să tasteze. Mi s-a zis că n-avem dreptul să ne plângem de viaţă. Aceiaşi idioţi gândesc că un profesor repetă mecanic aceleaşi idei ani de zile, şi că mai are pe deasupra şi pretenţii la mai mulţi bani. Mulţi dintre idioţi visează să ajungă să-şi încingă fundul într-un fotoliu din piele, primind bani pentru că au o secretară bună care le face toată treaba. Dar ei au tupeul extraordinar să-şi dea cu părerea despre ce fac alţii.

Mulţi dintre idioţi nu sunt în stare nici măcar să caute în dicţionar după termenul documentare, darămite să îi şi folosească întrebuinţarea. Am scris de-a lungul timpului analizele unor meciuri de fotbal (aici), cronici de film (aici) sau de evenimente (aici). O să aud cum ţipă lumea din jur că oricine e în stare s-o facă (iar aici le dau dreptate, e vorba doar de ambiţie, interes şi motivaţie), şi că mi-am permis luxul să merg la meciul ăla, la filmul ăla sau la evenimentul ăla. Şi o să vă mai zic ceva: la toate trei am mers pe gratis. Adică n-am dat bani. Pentru că, în felul ăla incapabil în care se pricepe un blogger, am muncit pentru premiile astea.

Nu ştie nimeni ce se află în spatele unei aparente fericiri şi relaxări totale. Activitatea unui blogger reprezintă implicarea în diverse campanii sociale (aici), participarea la diverse activităţi mai puţin comode ca altele (aici) sau documentarea riguroasă cu privire la absolut orice temă abordată (aici). Bă, da, mi-am permis într-adevăr să iau o pauză de la toate astea, şi bune şi rele. Mi-am permis să fac ce face un tânăr normal şi stresat, să-şi vadă de şcoală; şi nu m-am plâns, şi nu mă voi plânge niciodată despre asta. Repet, a fost vacanţa mea bine-venită. Acum însă, îmi reiau cursul normal al vieţii, şi mă întorc la treabă!

Pregătesc pentru voi două articole speciale, ce urmează a fi publicate în ultimele două zile din an, ce rememorează evenimentele şi schimbările petrecute în 2013, o invitaţie către un pariu pe care eu, alături de oameni importanţi din blgosferă, îl pregătim pentru 2014, dar şi un articol surpriză pentru Crăciun. Toate acestea, special pentru ultimele zece zile ale anului! Stay tuned! 🙂

Comentarii

comments

Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *