În timp ce mai toată lumea e ocupată cu sezonul al doilea din Stranger Things (despre care sunt convins că-i bun, am să-l văd cât de curând) eu am decis să fiu rebel weekendul ăsta și să urmăresc celălalt serial lansat de Netflix zilele astea: El Chapo. Asta și pentru că, încercând să mă detașez puțin de entuziasmul față de Stranger Things, curiozitatea cu privire la noul serial Netflix dedicat cartelurilor de droguri din America Centrală și de Sud este ceva mai copleșitoare.

Felul în care a fost spusă povestea lui Pablo Escobar în primele două sezoane din Narcos a făcut să-mi crească interesul incredibil de mult pe zona asta, motiv pentru care în timp ce mă uitam la El Chapo făceam fără să vreau diverse comparații în capul meu între baronul drogurilor din Columbia și cel din Mexic; lucru pe care-l vei face și tu dacă alegi să urmărești cele două serii.

Am să te rog să ții cont de faptul că acest articol conține spoilere minore atât despre serialul El Chapo, cât și despre Narcos, deci dacă vrei să stai departe de ele te poți opri cu cititul aici.

E interesant de urmărit povestea celor doi lorzi ai drogurilor luați atât separat, cât și împreună. În timp ce Escobar a gândit aproape de la zero un imperiu al traficului de cocaină, fiind un pionier în domeniu, Chapo „se naște” într-o lume în care afacerile astea sunt deja în floare, există deja tabere, carteluri, rivalități și oameni cu multă putere. Din punctul ăsta de vedere pare că i-a fost mai ușor columbianului să își consolideze influența pe piață, în timp ce El Chapo Guzmán a fost nevoit să lupte mai mult pentru a ajunge în vârf într-o lume deja controlată de alții.

Relația dintre cei doi mi-a adus aminte de legătura dintre Darth Vader și Kylo Ren: în timp ce primul a ridicat un imperiu și a rămas o legendă în amintirea celor din jurul său, al doilea pare mai degrabă un copil care aspiră la o astfel de putere și încearcă să-i calce pe urme „părintelui” său.

Mexicanul e departe de carisma lui Escobar, care întruchipează un fel de rău absolut atât în Narcos, cât și în serialul dedicat lui El Chapo. Senzația pe care am avut-o eu în permanență față de Pablo era cea față de un om care inspiră teamă doar atunci când își ridică sprâncenele, în timp ce Chapo pare mai mult un Nicușor Dan al traficului de droguri.

De altfel cele două producții se diferențiază și din perspectiva prezenței americanilor în evoluția firelor narative. În timp ce în Narcos Departamentul de Combatere a Drogurilor e pretutindeni și lucrează cu sau împotriva guvernului pentru a-i opri pe traficanți, acesta e rareori menționat în noul serial Netflix. Povestea din El Chapo are la bază conflictele dintre carteluri și mai puțin războiul lor cu autoritățile. Cu toate astea există și puncte comune, cum ar fi corupția prezentă atât în Mexic, cât și în Columbia și faptul că forțele de ordine din cele două țări sunt aproape în permanență sub controlul celor doi baroni.

Tot la capitolul „asemănări” e de menționat abordarea celor două seriale, însă eu sunt reticent în a considera asta ca fiind un lucru pozitiv momentan. Partea bună e că El Chapo pare adesea un spin-off desprins din Narcos, deci dacă ți-a plăcut primul atunci clar e ce trebuie și ăsta. Partea mai puțin bună e că nu reușește să se diferențieze în vreun fel de „serialul mamă”, iar dacă Narcos revine cu un sezon patru axat pe traficul de droguri din Mexic atunci asemănările dintre cele două seriale vor fi mult mai puternice.

Am stat mult timp și m-am gândit ce-i lipsește lui El Chapo pentru a se ridica la nivelul Narcos, în contextul în care povestea merge în aceeași direcție, abordarea e la fel, există violență din plin și aici și multe faze surprinzătoare, venite de nicăieri. În El Chapo lipsește naratorul. Vocea aia puternică cu care agenții Murphy și Peña au povestit pe rând acțiunea din Columbia a ajutat mai mult decât credeam la crearea unei legături între public și personaje, iar lucrul ăsta lipsește din păcate în lumea lui Chapo Guzmán.

Trăgând o linie cred că El Chapo vine la fix pentru fanii Narcos, care mai iau o gură de oxigen și mai descoperă o latură a traficului de droguri de pe continentul american. Desigur că povestea lui Escobar pare mai atractivă din multe perspective, dar asta nu face din Chapo un eșec. Plus că ăsta nu moare, deci există mai mult spațiu de manevră în dezvoltarea unui fir narativ care începe la sfârșitul anilor ’80 și poate ajunge până în prezent fără rețineri.