Malaezu.ro

Eseu: Despre Problema Avortului

Despre etică se pot spune multe; despre absenţa ei, ori prezenţa ei, despre fundamendele pe care se bazează, sau despre cum poate fi încălcată. Nu există concluzii valide, ci doar păreri împărtăşite. Păreri pertinende, sau nu.

Noţiunea eticii ridică, în astfel de vremuri moderne, vremuri ale progresului şi evoluţiei, o problemă marcantă prin simpla ei prezenţă în cotidian: problema avortului. Există discuţii, dezbateri, opinii, toate adunate în jurul unui subiect considerat deseori tabu. Există tabere, cu argumente pro ori contra, există legi, drepturi şi responsabilităţi, însă nu există o finalitate decisivă în favoarea vreuneia dintre concluzii. Astfel că avortul reprezintă, în fapt, dincolo de semnificaţia sa legală, doar o problemă de etică.

În lucrarea intitulată Tratat de Etică filosoful american Marry Anne Warren aduce argumente reprezentative în favoarea avortului, raportându-se la consecinţele unei sarcini nedorite, la drepturile femeilor ori la identitatea fătului. În contradicţie cu ideile prezentate de ea, Biserica de pretutindeni condamnă un astfel de procedeu, considerându-l o abatere gravă de la legile morale impuse de Dumnezeu, creatorul vieţii. Astfel că, trecând peste legile ce aprobă ori blamează avortul, acesta nu poate decât să se bucure de o „soartă” subiectivă, diferită de la individ la individ.

În vremuri demult apuse, în timpuri în care spartanii îşi propuneau să revoluţioneze evoluţia speciei umane, un act considerat în prezent ca fiind barbar domina prosperitatea poporului lor. Un obicei ce asigura continuitatea unor glorii, bazat pe o selecţie radicală a nou-născuţilor. Eliminarea acelora ce nu corespundeau cerinţelor; îi omorau.

Considerat ca fiind un fapt în vederea unui bine suprem, sau aşa cum este el cunoscut în zilele noastre, the greater good, actul de alcătuire a unei armate umane rămâne unul dintre cele mai solide acte de reformă din istorie. Bazat pe repere fizice, acesta poate fi uşor transpus în prezent în cadrul unor calităţi intelectuale ori morale care să constituie o selecţie asemănătoare. Mai concret, în vederea prosperităţii rasei umane, statul ar putea cataloga drept necesară, chiar obligatorie, eliminarea unor viitori nou-născuţi ce nu respectă o serie de standarde impuse. Luăm aici în calcul bolile psihice, cele ereditare, riscul unui handicap fizic ori imposibilitatea întreţinerii şi dezvoltării în deplină siguranţă a pruncului. În cazul sesizării unei astfel de consecinţe a sarcinii, aceasta ar putea fi foarte uşor înlăturată. Prin lege. Desigur, într-o discuţie pur ipotetică momentan.

Şi totuşi, avortul nu este considerat ca fiind o măsură obligatorie unor circumstanţe. Dar eu am lansat ipoteza unei astfel de situaţii, în care opinia celor implicaţi direct este înlăturată în favoarea unui aşa-zis scop suprem. Pentru că atunci ar durea şi mai tare.

Prin puterea exemplului îmi fac cunoscută opinia referitoare la o temă supraevaluată, în care păreri nesemnificative triumfă în favoarea unor afirmaţii pertinente. Ar fi momentul ca religia să îşi găsească un loc stabil în curentul tehnologic în care ne aflăm, să înveţe să convieţuiască în pace cu mijloacele moderne de supravieţuire. Ar fi momentul ca drepturile femeii să fie citite şi interpretate conform cu dorinţele acestora, nu raportându-se la o serie de campanii şi manifestări ale organizaţiilor extremiste. Ar fi timpul ca avortul să treacă dincolo de expresia subiectului tabu, către o normalitate necesară zilelor noastre.

Eseul în cadrul orelor de filosofie de la liceu, al cărui simplu scop este concluzionarea unei normalităţi necesare evoluţiei.

Tagged in:, , ,
Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și, desigur, fan Arsenal.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *