Malaezu.ro

Am luat examenul de bacalaureat învățând două lecții la trei discipline

Se cuvin câteva precizări înainte să intru în pâine cu articolul ăsta, pentru a nu părăsi nimeni blogul derutat. Întâi de toate, în momentul în care a început examenul de bacalaureat știam clar facultatea la care vreau să merg și faptul că media de la bac nu conta absolut deloc în procesul de admitere, astfel că mi-am permis luxul să nu îmi doresc prea tare note de 9 și 10.

Apoi ideea din titlu, de două lecții învățate la trei discipline se referă la cele trei probe scrise și, ceva mai exact, la subiectul al treilea de la fiecare; cel care ne chinuia puțin mai serios, unde trebuia să știm niște caracterizări de personaje, apartenențe la genuri literare sau, în cazul istoriei, să reținem mai în detaliu niște evenimente marcante din trecutul poporului românesc.

În acest context spun c-am învățat doar două lecții pe care să le pot dezvolta așa cum se cuvine la subiectul trei, fiind deja sigur pe mine că pot lua fiecare probă scrisă de la bacalaureat doar din primele două subiecte. În momentul în care am intrat în sală, deci, indiferent de subiect, indiferent c-aș fi scris sau nu ceva la partea a treia, eram convins că am nota 6 asigurată.

La limba română aveam în mare o idee despre operele din bibliografie, însă eram convins c-o să pice o poezie; lucru ce s-a și întâmplat, de altfel. Urmând o logică pe care n-aș mai putea s-o înțeleg acum, doi ani mai târziu, în noaptea de dinaintea examenului m-am apucat să învăț bine de tot opera lui Nichita Stănescu, „Leoaică tânără, iubirea„.

Îi puteți spune noroc, intuiție sau cum vreți voi, dar în dimineața următoare pe foaia de examen, în dreptul subiectului trei aveam de ales între a comenta trei poezii, printre care și una scrisă de Nichita Stănescu. A fost momentul în care m-am relaxat definitiv, m-am apucat să scriu tot ce știu și să mă bazez pe faptul că orice aduc în plus față de nota 6 e un bonus.

hitler

Aceeași poveste s-a repetat (aproximativ) și la istorie, acolo unde am învățat o singură lecție: ceva despre Al Doilea Război Mondial, singurul capitol care mi-a plăcut într-adevăr cum era relatat în manualul școlar. Apropo de asta, istoria e o disciplină fantastică dacă știi cum s-o povestești astfel încât să nu-ți vină să dai foc tuturor cărților care îți cad în mână.

Am zis că s-a repetat aproximativ pentru că la subiectul III n-a picat lecția pe care o învățasem eu, așa că n-am scris mare lucru. N-am scris mai nimic, de fapt, iar toate informațiile pe care le-am inclus în eseul ăla aveau la bază cunoștințele mele generale, nu altceva. Dar, repet, știam că-mi pot asigura nota 6 din primele două subiecte; lucru care s-a și întâmplat, chiar dacă n-am luat cu mult peste.

Proba a treia am dat-o la sociologie, o materie pe care eu n-am studiat-o nici măcar o zi în liceu. Sociologia se studia în clasa a 11-a doar la profilul uman, la care eu m-am transferat abia dintr-a 12-a. Dar pentru că eram nehotărât, am tras la sorți și am ajuns să dau examenul de bacalaureat la o materie pe care n-am studiat-o absolut deloc.

Îmi cumpărasem manualul, aruncasem o privire peste cuprins și peste niște texte bolduite, însă mi s-au părut mult prea simple pentru a le acorda o atenție deosebită. Îmi aduc aminte că, printre altele, examenul ăla s-a axat pe ideea de familie și, să fim serioși, nu e foarte greu să povestești câte ceva pe tema asta, dacă te pricepi să compui niște fraze și ai o cultură generală relativ ok. La sociologie am luat, fără să învăț în mod deosebit ceva, cea mai mare notă dintre toate cele trei probe.

Mi-am adus aminte de povestea asta despre cum am trecut eu peste rău-famatul examen după ce am văzut filmul Bacalaureat în dimineața asta. Filmul e regizat de Cristian Mungiu, care a câștigat un Palme d’Or pentru producția 4 luni, 3 săptămâni, 2 zile, iar dacă aveți drum pe la cinema în perioada următoare, să știți că între Războaie Civile și filme cu mutanți, reprezintă chiar o alternativă faină.

E unul dintre cele mai bune filme românești pe care le-am văzut în ultima vreme, are un subiect pe cât de actual, pe atât de interesant și prezintă o realitate românească dezamăgitoare a relațiilor, șpăgilor și intereselor ascunse.

(sursa foto #1; sursa foto #2)

Tagged in:, , ,
Despre 

Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

1 Comentariu

  1. Pingback: Bacalaureat

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *