Malaezu.ro

Generația celor crescuți în picioare

Fac parte din acea categorie de oameni care merge cu RATB-ul mai mult decât și-ar fi dorit. Cu un RATB d-ăla aglomerat peste măsură, urât mirositor, plin de oameni morocănoși, sictiriți fie de ziua ce urmează, fie de ziua ce-a trecut. Și nu-s nici pe departe genul ăla de om care să-și consume energia încercând să găsească un loc liber printre atâția vânători cu experiență.

Da-mi mai permit din când în când, conform cu regula celor 30 de secunde (în care, dacă nu a ocupat nimeni un scaun, pot să-mi încerc norocul), să mă așez și să-mi văd liniștit de drum. Doar că atunci se dezlănțuie Jihadul asupra tupeului meu lipsit de margini. La fel, nu-s nici acel om care, atunci când vede un copil, o femeie gravidă ori un bătrân ce nu se poate ține pe picioare să nu-i cedeze locul. Că și mie mi-ar plăcea ca bunicii mei să stea jos în RATB; doar că bunicii mei pot sta și în picioare și nu trag cu forța de niciun scaun.

Mi s-a întâmplat odată să stau jos, cum vă spuneam, și să mă bată un bătrân pe umăr. „Tinere, tu știi că stai pe locurile rezervate celor în vârstă?” mă întreabă. „Îmi cer scuze„, îi spun în timp ce mă ridic să-i ofer locul meu. „Stai, acum dacă te-ai pus, te-ai pus. N-o să mor eu dacă mai stau puțin în picioare. De fapt o să mor, dar nu din cauza asta…” „Insist!” îmi continui eu pledoaria, încercând pentru a doua oară să mă ridic. Bătrânul mă apasă pe umăr înapoi pe locul meu. „Am trăit o viață întreagă în picioare, tinere! Și tot în picioare am de gând să mor!” Poftim! Mai zi ceva.

A doua oară la fel, eram pe-un scaun și-mi butonam telefonul. C-așa fac eu când prind o porțiune liberă în RATB, îmi schimb melodiile din playlist sau mai dau un like pe Facebook. Și-aud (deși aveam căștile în urechi, muzica era însă oprită) la doar un scaun distanță cum fac schimb de păreri două femei. Aparent abia atunci se cunoscuseră, erau unite de nesimțirea tinerei generații. Dar nu erau genul acela de femei în vârstă, bunicuțe simpatice ori ceva asemenea. Nu. Erau fix întruchiparea lui Dolores Umbridge și a Cruellei De Vil și păreau că pun la cale un plan malefic pentru a conduce lumea.

Stau toată ziua și se joacă pe nenorocirile alea moderne. Nu mai au pic de respect pentru generația în vârstă, pentru oamenii care au muncit la viața lor și și-au câștigat dreptul de a sta jos în tramvaie!” Stai, ce? Și-au câștigat dreptul.. Ce? La revoluția din ’89, desigur. Dar ce știu eu, sunt prea tânăr. „Niște nesimțiți!„, completează cealaltă. Nu m-am ridicat. Poate c-ar fi trebuit, dar n-am făcut-o. Mă tot țintuiau cu privirea și își imaginau (probabil) diverse modalități de a mă tortura.

La câteva stații distanță urcă o femeie cu un copil mic în brațe. Mă ridic și îi ofer politicos locul meu. Mă uit înapoi în direcția Cruellei și a lui Dolores, care începuseră să enumere toate blestemele și înjurăturile cu moaște și sfinte cruci pe care le cunoșteau. În clipa aia am realizat că dac-ar fi avut la ele o păpușă voodoo făcută după chipul meu, mi-ar fi rupt un picior și mi l-ar fi cusut în frunte.

Da, noi suntem generația crescută în picioare. Cei care nu putem îndrăzni să ne așezăm pe un scaun în RATB, căci altfel am fi niște needucați, puștani lipsiți de respect și de bun simț, iar părinții noștri ar trebui să trăiască zilnic cu rușinea de-a fi copiii lor (nu râdeți c-am auzit-o și p-asta). În rest, s-avem parte doar de bine.

sursa foto: huffingtonpost.com

Comentarii

comments

Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

10 Comments

  1. Claudia Predoană

    21 septembrie 2015 - 7:20 pm
    Răspunde

    O mămică stând jos, fata ei în picioare în fața ei. Când se eliberează un loc în fața, mama îi spune fetiței să se așeze. O bătrână aleargă din celălalt capăt și o trage pe fetiță de mână ca să o dea la o parte și se așează…Din metrou în cazul meu.

    • Alexandru Ion

      21 septembrie 2015 - 7:22 pm
      Răspunde

      Dac-au pus stăpânire și pe metrou, e gravă treaba. 🙁

  2. Cosmin Cengher

    21 septembrie 2015 - 8:33 pm
    Răspunde

    Mai nasol este când dai de bunicuțe 3/4, bine burdușite, 90 de kg, care se împing în tine pe scaun. Doar, doar, poate te ridici.

    • Alexandru Ion

      21 septembrie 2015 - 8:56 pm
      Răspunde

      Da, da. Sau alea care te împung cu geanta, umbrela ori sacoșa. Și tușesc și se plâng celor din jur c-abia mai pot sta în picioare.

      • Diana

        22 septembrie 2015 - 10:19 am
        Răspunde

        Dar curios este ca pentru astfel de bunicute, exista locuri marcate. Dar targetul lor este omul cel mai vulnerabil din RATB. Hai ca imbatranesc bunicutele, dar raman istete.

        • Alexandru Ion

          22 septembrie 2015 - 10:46 am
          Răspunde

          „Ha, ia uite, un tânăr care stă jos! În jurul lui mai sunt alte 4 locuri libere. Dar eu îl vreau p-ăla! Auzi cât tupeu pe tânărul care stă jos!”

  3. Maria

    22 septembrie 2015 - 4:29 pm
    Răspunde

    Multi oameni inca sunt in situatia in care stau mult timp in picioare, merg foarte mult pentru ca inca nu s-au invetat mijloacele de transport in care toata lumea sa aiba loc asa cum trebuie. Nici eu nu sunt genul care sa nu cedeze locul unei persoane care chiar are nevoie si, cum ai zis si tu, sunt bunici care cedeaza locul tinerilor si stau ei in picioare, desi nu o duc prea bine cu articulatiile. Dar am vazut si unii de se tot plang prin diverse mijloace de transport in comun ca vor sa stea jos si n-au unde, cu un glas rastit si pronuntat, sperand sa auda cineva. E totusi putina lipsa de bun simt, chiar daca esti mai invarsta.

    • Alexandru Ion

      22 septembrie 2015 - 4:36 pm
      Răspunde

      Exact așa. Există multe probleme, de la faptul că nu-s autobuze destule și, desigur, până la nesimțirea unor tineri – că nici ei nu sunt scutiți. Dar asta nu înseamnă că – și mi s-a întâmplat chiar azi, la o zi după articolul ăsta – trebuie să împingi pe cineva din fața ușii ca să ocupi tu scaunul ochit.

  4. Emil Calinescu

    24 septembrie 2015 - 9:30 am
    Răspunde

    Cu totii puneti gresit problema. EU n-as lasa un ASIATIC sa ocupe locul UNUI ROMAN intr-un autobuz ROMANESC! AFARA CU ASIATICII!!! #huo

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *