Acum vreo săptămână am fost la Reșița pentru două zile, acolo unde a fost filmată producția românească Ghinionistul. Am fost într-un fel de press trip alături de actori, regizorul Iura Luncașu și alți bloggeri și jurnaliști și am vizitat principalele locații pe care o să le vezi și tu în film dacă alegi să mergi la cinema pentru el; lucru pe care eu ți-l recomand încă de pe acum.

Dacă ai în cap ideea aia că filmul românesc în general e la pământ, n-are nicio șansă de supraviețuire și mai bine te duci la Justice League sau Star Wars, e bine să știi că, așa cum îi stă bine oricărui domeniu, și cinematografia românească are excepțiile ei. Adică dincolo de filmele alea lungi și plictisitoare care țintesc premii pe la festivaluri obscure există și producții românești comerciale chiar mișto: Selfie e un exemplu bun, sau Două Lozuri.

În general e ușor să-ți dai seama de ce sunt făcute filmele românești din trailer și uitându-te la regizor. Ghinionistul e regizat de Iura Luncașu, care a făcut la viața lui niște producții pentru Acasă gen Inimă de Țigan, telenovela aia pe care o știe toată lumea, că toți ne uitam în secret la ea, deși ne era rușine să spunem că ne uităm la o telenovelă. Iar din distrbuție fac parte Vlad Logigan, Diana Dumitrescu, Augustin Viziru, Levent Sali, Gheorghe Visu sau Radu Gabriel, deci zic c-ar putea fi un început promițător pentru o comedie bună.

Pe lângă distracția asta de a merge pentru o noapte într-un loc și a vedea un film în avanpremieră am avut ocazia să înțeleg niște lucruri despre cum funcționează industria dincolo de marele ecran și de articolele pe care le mai citești tu din când în când pe bloguri.

Poate că n-avem același lux pe care și-l permit americanii și nu există aceeași opulență în cinematografele noastre ca la Hollywood, dar asta nu înseamnă că nu se fac lucruri și nu există niște strategii în spate. Sau cel puțin așa ar trebui să se întâmple atunci când țintești să ajungi la public și nu la critici. Apropo de cinematografe, foarte fain cel de la Reșița, ecran mare, se aude și se vede super ok pentru un cinematograf aflat în afara vreunui centru comercial; am înțeles c-a fost modernizat recent, big up. Big up și pentru comunicarea din social media a filmului, îmi place ce-au făcut cu pagina de Facebook Ghinionistul, îți recomand să-i dai un like; postările sunt scrise din perspectiva unei pisici.

Am râs bine de tot și la faptul că alături de noi la Reșița a fost un carton în mărime naturală cu Dorian Popa, care are și el un rol în film, dar care era plecat prin Asia și nu a putut participa la evenimentele de promovare. Cartonul era purtat de actori peste tot, a mers cu noi cu autocarul, a urcat pe scenă, a dansat la petrecere, cred c-a și băut puțin că la un moment dat leșinase.

La filmul propriu-zis m-am amuzat bine, e o comedie românească plină de situații d-alea inedite la care râzi necontrolat. Merge de văzut cu gașca în weekend și de molfăit niște popcorn între timp, probabil c-o să ieși și cu o stare de spirit bună din sală la final. Plus că oricum nu găsești filmele românești pe torenți, deci mai bine te duci acum să-l vezi, că apoi parcă văd cum întreabă lumea la primăvară pe Facebook dacă mai rulează pe undeva Ghinionistul. Apare pe 8 decembrie, apropo.