Malaezu.ro

De ce cred că uneori e bine să mergem la filme doar pentru a ne relaxa

Îmi plac filmele și serialele complexe, care mă obligă să-mi pun mintea la contribuție ca să țin pasul cu evoluția poveștii; gen House of Cards. Am momente în care îmi iau zile libere tocmai pentru a le putea urmări atent, odihnit și fără griji. În egală măsură cred că uneori e bine să lăsăm din pretenții și să privim un film exact pentru ceea ce e: o metodă de relaxare și entertainment.

Și-mi plac și filmele alea, indiferent că unii m-ar putea arăta cu degetul că m-am simțit bine urmărind nu știu ce film de duzină făcut de Hollywood pentru a mai stoarce niște bani de pe urma publicului pasionat de popcorn și nachos mai mult decât de cinematografie. Adică nu-mi place clasificarea asta între oameni care apreciază filmele de festival și cei care se bucură la un film comercial; mi se pare ușor dăunătoare pentru industria în sine.

Am fost de curând la un film cu Tom Cruise, Jack Reacher: Never Go Back, pe care l-am văzut după o zi super lungă începută la Parlament cu evenimentul BuyerPoint International și continuată la facultate. Nu-i greu de realizat că la ora 19, când am ajuns în AFI Cotroceni ca să văd filmul eram rupt de oboseală.

Jack Reacher e genul ăla de film pe care probabil o să-l vedeți pe PRO TV peste câțiva ani într-o seară de marți, în prime-time. E cu Tom Cruise, cum ziceam, care se bate cu lumea p-acolo pentru a rezolva ceva caz de corupție din interiorul Poliției Militare a Statelor Unite. Nu-i un film perfect, e plin de clișee și e foarte previzibil; mi-am dat seama de final după prima oră (filmul are 118 minute). Îi putem găsi o grămadă de defecte dacă stăm să le căutăm, doar că nu asta e ideea.

E ca atunci când mergi la un spectacol de magie și faci orice pentru a-ți da seama cum a fost făcut un truc, în loc să te bucuri că l-ai văzut.

Revenind la film, pe mine unul m-a relaxat pentru că am ales să-l privesc exact pentru ceea ce are de oferit și să nu am alte așteptări nefondate. Nu-s fanul filmelor cu bătăi, am senzația că toate au fix aceeași poveste, iar cele cu Statham sunt din ce în ce mai proaste, de exemplu. Jack Reacher vine cu o poveste interesantă și este, totuși, adaptarea unui roman apărut în 2013, „Never Go Back” fiind al 18-lea din serie; chiar dacă pe marele ecran e doar a doua parte.

Dacă sunteți curioși, îl găsiți în cinema distribuit de Ro Image, în format 2D și IMAX 2D. Recomand IMAX-ul, sunt mișto imaginile!

Despre 
Blogger aici, konstructor la Kooperativa 2.0, dependent de social media, fan Arsenal și amator de filme și seriale. În timpul liber mai sunt și student la Relații Publice.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *