Malaezu.ro

Am văzut noul Mission: Impossible pentru cascadoriile lui Tom Cruise și mustața lui Henry Cavill

Fallout e al șasea film al seriei Mission: Impossible; al șaselea. Asta poate spune multe despre o franciză, unele lucruri mai bune, altele mai puțin bune, depinde de care parte a baricadei te afli. Oricum nu s-ar fi făcut șase filme dacă n-ar fi avut public.

Eu n-am fost niciodată fan al seriei și cu toate astea am stat să mă gândesc și cred că le-am văzut pe toate la un moment dat. Oricum n-au mare legătură unul cu altul dincolo de Tom Cruise, piesa principală de pe coloana sonoră și mesajul care se va autodistruge în 5 secunde. În general te duci la un film gen Mission: Impossible pentru entertainment, pentru acțiune multă, cascadorii, bătăi, d-astea.

Dacă-ți place Tom Cruise (nu e cazul la mine) o să-ți placă ce vezi, omul își face singur cascadoriile la 56 de ani și arată oricum ca la 35. Dacă nu-ți place Tom Cruise îl ai pe Henry Cavill, care nu doar că arată ca la 35 de ani, dar chiar are 35 de ani. Deci mai ai o șansă să găsești ceva ce să-ți placă pe tabloul masculin al filmului. În jumătatea cealaltă sunt Rebecca Ferguson și Vanessa Kirby, deci găsești și aici ceva de văzut. Eu am o plăcere vinovată de-a urmări la lucru personajele Vanessei de când am descoperit-o în The Crown.

Revin o secundă la Henry Cavill, că s-a discutat super mult despre apariția lui în Mission: Impossible și despre cum filmul ăsta l-a obligat să-și țină mustața pe chip în timpul filmărilor pentru Justice League. Nu știu dacă ai habar de treaba asta. Practic în timp ce el filma pentru rolul lui Superman acum vreo doi ani, un personaj frezat, bărbierit, fără urmă de păr facial, exact cum îi stă bine unui bărbat de origine extraterestră, era totodată nevoit să-și lase mustața să crească pentru celălalt film în care era implicat. În cele din urmă cei de la Warner Bros. i-au scos mustața cu ajutorul efectelor speciale, doar că au făcut o treabă atât de proastă încât aveai senzația că gura lui e desenată în Paint.

Gata paranteza. Despre filmul în sine voiam să punctez faptul că vine împachetat într-o mulțime de clișee cu care eu nu prea mai rezonez, dar care, din ce am înțeles de la fanii seriei, n-ar conta atât de mult. Nu-i vorba de spoilere în ceea ce urmează să zic, însă sunt convins că și tu ai văzut suficient de multe filme cu bombe dezamorsate în ultima secundă sau cu urmăriri de mașini în care protagonistul scapă pentru că toți cei din spatele lui se ciocnesc între ei. La fel cum ai văzut suficient de multe filme cu spioni încât să te prinzi încă din trailer cine-i agentul dublu. Dar, din nou, nu cred că Mission: Impossible mizează pe elementul ăsta; sau sper că n-o face.

Mai voiam să punctez faptul că l-am văzut în Sala Ultra de la Grand Cinema & More Băneasa. Amintesc de treaba asta pentru că acum aproape un an oamenii au renovat locul, am scris pe blog despre subiect la vremea respectivă, doar că nu cred c-am mai văzut un film acolo între timp. Îmi place maxim ce-au făcut, imaginea s-a văzut impecabil, sunetul a fost ce trebuie, plus faptul că-ți țârâie fundul pe scaun la secvențele cu bas puternic. Și crede-mă că-n două ore jumate de film există multe secvențe cu bas puternic.

Tagged in:, ,
Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la social media.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.