Malaezu.ro

Noul Transporter: atunci când poveștile nu sunt nici #dinmetrou, nici #auziteînRATB

E moda asta pe internet, în care lumea povestește ce aventuri a mai trăit în metrou, sau RATB, după caz. Am și eu niște povestioare de-astea: întâi a fost un simplu status pe Facebook, apoi am scris pe blog despre cât de ușor se poate bloca traficul în București. Văd că încă n-au apărut relatări ale curierilor cu privire la drumurile pe care le fac zilnic, dar nu-i timpul pierdut.

Ed Skrein îi ia locul lui Statham și devine curierul într-o nouă încercare de relansare a unei serii deja consumate. Lansat în 2002, The Transporter avea să-și încheie cariera șase ani mai târziu, atunci când Jason Statham intra pentru ultima oară în pielea lui Frank, odată cu al treilea film al seriei. Deși pare că 2008 a fost în urmă cu câteva zile, mai că nu-mi vine să cred că au trecut șapte ani de-atunci.

Riviera Franceză a anilor ’90 este cucerită de mafia rusă, care pornește la drum o (nouă) afacere ce implică damele de companie (observați ce vocabular complex posed, da?). 15 ani mai târziu, prostituatele lui Karasov (Radivoje Bukvic) doresc să se răzbune pe acesta pentru toate patimile suferite, însă fiind femei posesoare de peruci blonde apelează la ajutorul celui mai cunoscut curier american.

Chiar când Frank decide că-i momentul să petreacă puțin timp cu tatăl său (Ray Stevenson), la capătul celălalt al telefonului se găsește Anna, care îi oferă un nou contract. Nimic nu pare să anunțe evenimentele ce urmează a se petrece, iar faptul că Frank trebuie să transporte un pachet misterios face parte din rutina meseriei sale. Atunci când tatăl său este răpit și folosit pentru a-l șantaja, curierul se găsește implicat fără voia sa în războiul intern al unui cartel mafiot.

Se pot spune multe despre americani, dar nu că nu s-ar descurca de minune să ofere acel entertainment pe care publicul lor îl caută. Adică foarte concret, filmul prezintă niște secvențe d-alea care încalcă violent legile fizicii, oferind niște cascadorii (fie ele de la volanul unui Audi sau într-o luptă corp la corp) de te-ntrebi cât de flexibil poate fi omul ăla – sau mașina, după caz. Dar apoi e de remarcat faptul că Ed e oleacă mai carismatic decât predecesorul său și (atenție, public frumos) ceva mai chipeș.

Are parte, chiar dacă undeva într-un plan secund, de o relație interesantă cu tatăl său. Acesta din urmă își numește în permanență fiul „junior„, parcă motivându-l cu fiecare critică să devină mai bun decât este deja. În același timp se poate remarca în privirea sa mândria unui părinte care-și vede copilul realizat; desigur, acest copil este mereu îmbrăcat la costum, are un ceas foarte scump la mână și o parcare plină de tot felul de bijuterii.

Vă spun, niciodată n-am căutat logica filmelor ce au ca scop entertainmentul, iar dacă lăsăm deoparte acest aspect (neimportant pentru mine în cazul de față), atunci chiar cred că noul Transporter: Moștenirea e un film bun. Nu senzațional, da’ e bun. Apare mâine, 4 septembrie în cinematografele din România, adus de Ro Image.

Despre 

Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

3 Comments

  1. Vlad

    13 septembrie 2015 - 4:18 pm
    Răspunde

    Plecand de la concluzia de la finele articolului, sunt cateva filme de genul mai … bune. Pană și Point Break il poti avea pe listă și hai, Hitman (noul, ultimul).

    • Alexandru Ion

      13 septembrie 2015 - 4:24 pm
      Răspunde

      Am zis asta și despre Hitman, la vremea lui. Și-apoi, dacă ne aducem aminte de seria Fast and Furious, una foarte bună dacă mă întrebi pe mine, atunci câte secvențe care încalcă legile fizicii găsim acolo?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *