Malaezu.ro

România are două mari probleme: „n-a fost să fie!” și „merge și-așa!”

Vizita la Parlamentul European a fost o experiență pe care, deși mi-aș dori s-o mai repet cândva, peste mai mulți ani, mă tem că nu voi mai reuși. Asta pentru că posibil ca Uniunea Europeană să nu mai existe. Nu o zic doar eu, ci sunt din ce în ce mai multe semnale care vin chiar de-acolo, iar faptul că acesta este cel mai greu moment pe care UE îl are de înfruntat de la înființare este un lucru cunoscut.

Ca să înțelegeți despre ce-i vorba, vă las câteva idei cu care am rămas eu în urma vizitei la Parlamentul European. N-am asistat la vreo ședință în plen, nu s-a votat nimic, însă discuțiile pe care le-am avut au fost cu atât mai interesante cu cât nu s-au realizat într-un cadru oficial – ci mai degrabă semi-oficial. O altă idee pe care vreau s-o precizez încă de pe-acum e aceea că vizita mea acolo a fost înaintea atentatelor din Paris. E important de reținut asta, căci multe dintre idei se pot plia foarte bine pe contextul politic actual, de după atentate.

1. De exemplu, în acest moment Spațiul Schengen nu mai există. Bine, el teoretic e tot acolo, dar drept dovadă puteți vedea cum Franța și-a închis granițele, iar țări precum Belgia și Olanda au reintrodus controalele.

2. Nu Europa de Est este problema Europei, ci dimpotrivă: aceasta este cea care finanțează vestul. Adică e un lucru cert faptul că sunt niște țări mai mici (din punct de vedere al factorului de decizie) care pompează bani în niște țări mai mari. Desigur că lumea acuză țări precum România ori Bulgaria că nu se pot ridica la nivelul occidentului, însă cred că în timp acest lucru va reacționa ca un bumerang, iar țările respective se vor plictisi de modelul din vest.

3. Despre subiectul imigranților s-a spus că România are noroc că este o țară mică, iar aceștia nu vor să locuiască aici. Deci zic să nu ne mai dăm cu fundul de pământ că n-avem unde să-i ținem, că nici ei nu vor să fie ținuți aici.

4. Ca o paralelă la ce s-a întâmplat recent în țară, la Bruxelles mașinile de la Parlament au datoria de a-i duce pe europarlamentari la muncă și înapoi acasă. Atât. Nimeni nu are dreptul să ceară o mașină (nu mai zic de o întreagă coloană oficială) ca să plece în vizită știu eu pe unde.

5. De altfel, prezența la vot în Parlament e de 90% în medie, cu un număr constant de peste 600 de europarlamentari. Pe scurt, cine nu vine la muncă, nu-și ia banii; și sunt niște bani frumoși aceia pe care-i pot pierde pentru că nu au chef de muncă.

6. La Bruxelles, multe decizii importante se iau în cafenele și restaurante. Iar în Parlament cele mai importante sunt holurile: acolo, europarlamentarii se cunosc mai bine, fac schimb de opinii și își găsesc punctele comune. Toate acestea duc în final la posibile alianțe și susțineri reciproce.

7. De reținut faptul că Parlamentul European și Comisia Europeană nu sunt două instituții prietene, doar pentru că ambele au sediul în același oraș. În plenul Parlamentului nu există dezbateri, acolo doar se votează; toate deciziile se iau la Comisii.

8. Parlamentul European nu are culoare politică; culoarea politică e dată de România. Aici, majoritățile sunt conjuncturale.

9. Tot ce ai de făcut pentru a participa la o ședință în plenul Parlamentului e să te prezinți cu buletinul la intrare. Ca la noi, de altfel, nu e nimic complicat, iar ședințele sunt publice.

10. În loc de concluzie, vă las cu vorba asta pe care-am auzit-o de la Traian Ungureanu și care mi-a mers direct la suflet: „România are două mari probleme: «n-a fost să fie!» și «merge și-așa!»” Cred că de îndată ce le rezolvăm pe acestea putem merge mai departe și ne putem propune mai mult. Abia atunci.

Despre 
Blogger aici, konstructor la Kooperativa 2.0, dependent de social media, fan Arsenal și amator de filme și seriale. În timpul liber mai sunt și student la Relații Publice.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *