Malaezu.ro

Cinci motive pentru care Homecoming e cel mai bun film Spider-Man

Că mă leagă așa niște amintiri de Spider-Man cam cum o leagă și pe Mary Jane Watson, dar fără partea cu iubirea, nu e neapărat relevant în momentul ăsta, ci poate doar oferă un context pentru ceea ce vreau să zic. Filmul din 2002, primul cu Tobey Maguire, ăla cu Willem Dafoe în rol excelent de Green Goblin a fost primul film pe care l-am văzut pe calculator în seara în care mi l-am cumpărat. În 2004 am vizionat și Spider-Man 2, a fost primul film pe care l-am văzut la cinema, iar asta a fost cu ocazia unei avanpremiere.

Între timp super-eroului i-au fost dedicate nu mai puțin de cinci filme, dintre care primele două au fost chiar bune, a treia parte a trilogiei inițiale a fost un dezastru, iar încercarea de a revitaliza universul cu Andrew Garfield protagonist ar fi fost mai bine dacă n-ar fi existat niciodată. Așa se face că, lăsând la o parte apariția sa scurtă din Civil War, Spider-Man mai face o încercare în a cuceri atenția unui public țintă de geekși care încă-l mai consideră chiar și în punctul ăsta în care MCU și-a răsturnat camionul cu eroi peste cinematografie, cel mai simpatic personal Marvel.

1. Tom Holland este acel Peter Parker pe care-l așteptai. Poate că Tobey Maguire a fost un Spider-Man bun înainte să pună pe el costumul negru din al treilea film, dar n-a fost niciodată un Parker reușit. Adevăratul Peter Parker nu e un pămpălău, ci mai degrabă un tocilar-geek pasionat de știință și popular culture deopotrivă, un simplu elev de liceu care visează să cucerească inima fetei aceleia populare care e cu un an mai mare. Spre deosebire de Maguire, care n-a avut niciodată ocazia să fie elev, ci a avut de exploatat mai mult latura de fotograf la Daily Bugle, personajul lui Tom Holland e nevoit să se confrunte cu problemele aduse de o viață duplicitară unui elev care are un test la spaniolă a doua zi.

2. Dialogurile sunt exact cele din benzile desenate. Nici Maguire, și cu siguranță nici Garfield nu au reușit prin scenariu sau prin prestațiile lor să evidențieze pe marele ecran stilul jucăuș al lui Spider-Man. Homecoming vine cu un set de glume ce poate deranja „oamenii mari” și avizi de cultură, dar vine exact cu glumele din comicsuri. E o secvență în film care apare și într-un trailer în care Spider-Man, aflat pe un feribot le zice unora care vor să fure ceva de pe-acolo că „feribotul pentru trafic ilegal de arme a fost mai devreme și tocmai ce l-au ratat”. E genul ăla de glumă care nu spune nimic dacă nu cunoști adevărata natură a eroului.

3. Spider-Man este în sfârșit un vecin prietenos. Într-un Univers Marvel în care toți eroii se luptă să salveze lumea (sau chiar Galaxia) Spider-Man găsește loc în stilul adoptat de el ca super-erou să îi ajute pe oamenii simpli, pe cei cărora li s-a furat bicicleta, pe cei aflați în comunitatea locală. M-am bucurat să văd că într-un final cel supranumit „your friendly neighbourhood Spider-Man” își merită titulatura.

4. Homecoming reușește să fie un film despre descoperirea unui erou fără a-i spune povestea. Sau, în termeni ce țin de cultura populară filmul nu este un „origin story”, o nouă interpretare a momentului în care Peter Parker e mușcat de un păianjen radioactiv și capătă puteri și apoi lasă un hoț să scape, iar hoțul ăla îi omoară unchiul, dar nu înainte că unchiul Ben să îi spună că odată cu marile puteri vin și marile responsabilități. Homecoming nu menționează absolut nimic despre trecutul eroului său, în schimb îl prezintă pe acesta naiv, descoperindu-și puterile, învățând să le folosească, dorindu-și să devină un super-erou cu renume și confruntându-se cu primul antagonist real din viața sa.

5. Spider-Man s-a întors acasă, în Marvel Cinematic Universe! Poate că pentru americanul de rând titlul Homecoming se referă la balul ăla organizat în liceu, dar pentru cei familiarizați cu Universul Spider-Man „întoarcerea acasă” este cel mai bun titlu ce i s-ar fi putut da filmului ăsta vreodată. În cele din urmă Spider-Man e acolo unde-i e locul, lângă Răzbunători, avându-l ca mentor pe Tony Stark și visând, în calitatea sa de puști dornic de aventură, să salveze lumea alături de cei mai mari eroi ai săi. Poate că nu sunt așa sesizabile la o primă vedere, dar dacă stai și analizezi atent vei vedea că toate conexiunile dintre Spider-Man și restul MCU sunt exact ce-i lipseau păianjenului pentru a se putea manifesta în voie pe marele ecran.

Spider-Man: Homecoming e exact ce trebuie și e musai de văzut în IMAX fie și pentru un intro special dedicat lui ce poate fi văzut doar pe ecranul ăla. A, și are două secvențe after-credit, deci să stai răbdător și să aștepți pe scaun.

 

Comentarii

comments

Tagged in:, , ,
Despre 
Blogger aici, social media editor la Kooperativa 2.0, un geek desăvârșit, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber mai sunt și student la comunicare.

3 Comments

  1. Silviu Pal

    6 iulie 2017 - 9:12 am
    Răspunde

    Si mie mi-a placut filmul foarte mult, iar experienta la IMAX e fabuloasa. Suntem norocosi ca suntem contemporani cu evolutia tehnologiei 😛

  2. Simina

    7 iulie 2017 - 9:11 am
    Răspunde

    Abia astept sa ma duc cu copii! Multumim pentru recenzie!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *