Anul 2015 aduce o poveste similară cu cea originală, din 1982, însă relatată într-un stil ceva mai diferit. Sau poate că e vina mea c-am mai crescut și că sunt în căutarea unui horror care să-și respecte titulatura. Remake-ul Poltergeist păstrează povestea cu care Tobe Hooper făcea furori în urmă cu mai bine de trei decenii, însă nu anunță și aceleași rezultate la box-office. Un horror destul de lejer, ce poate fi privit cu ușurință de un public cu o oarecare experiență în spate, nu trebuie privit ca un film de groază, ci mai degrabă ca o poveste cu demoni și strigoi.

Eric Bowen (Sam Rokwell) și familia sa decid să se mute într-o nouă locuință și să-și ia viața de la capăt, după ce acesta rămâne fără slujbă. Eric este căsătorit cu Amy (Rosemarie DwWitt), iar împreună au trei copii: pe Kendra (Saxon Sharbino), Griffin (Kyle Catlett) și Madison (Kennedi Clements). Cu banii nu stau prea bine, însă când e armonie și liniște în familie, de ce ar reprezenta acest lucru o problemă?

Doar că nici armonie nu e, pentru că fata cea mare, Kendra, are nevoie de un mediu și de condiții optime pentru vârsta adolescenței, puștiul Griffin este deosebit de fricos și refuză să se adapteze la noua sa viață, în timp ce mezina Madison pare că are o atracție aparte pentru prietenii ei imaginari; plus un pluș în formă de porc cu corn de unicorn. Unde mai pui că nici Amy nu o duce excelent, fiind nici mai mult nici mai puțin decât o scriitoare aspirantă, foarte apreciată și lăudată de soțul ei.

Revenind la Madison, copila intră în contact cu câteva spirite (sau fantome, sau strigoi, oameni morți, chestii de genul) care bântuie casa familiei Bowen. Destul de clișeic, atunci când cei trei copii sunt lăsați singuri acasă, iadul se deslănțuie, furtuna începe (la propriu; ambele), iar haosul se instaurează în casa în care copiii trebuie să-și dea seama singuri de se petrece. Avem parte de un copac uriaș și foarte nărăvaș, un fel de Salcie Bătăușă din Harry Potter, de multă mâzgă ce iese de prin podea, de o armată de păpuși-clown malefice, dar și de un dulap misterios care aduce puțin a Dark Side of Narnia.

Atunci când Madison este răpită (sau ceva asemănător) de către strigoi, familia sa va face orice pentru a o aduce înapoi. Apelează la ajutorul unui birou local ce se ocupă cu supranaturalul, dar și la experiența omului de televiziune Carrigan Burke (Jared Harris). Horrorul devine treptat un fantasy în care pop-up-urile sunt discrete și destul de rare. Povestea ce trebuia să fie înfricoșătoare se transformă mai degrabă într-o aventură în care lumea noastră încearcă să oprească lumea lor.

Harris face un rol foarte bun (cam singurul), adăugând puțină culoare și carismă filmului. Știu că e greșit să spun despre un horror că este susținut de replici umoriste, însă nu ar trebui să percepem remake-ul Poltergeist drept un film de groază. Dacă ne detașăm de acest aspect și îl privim strict așa cum e el oferit, s-ar putea chiar să urmărim o poveste bună. Nu la fel de bună ca cea originală.

Apare vineri, pe 22 mai, în cinematografele din toată țara, în fomat 3D; distribuitorul este CineForum.