Cu toții avem cel puțin o cunoștință care, atunci când facem ochii mari în fața unui ecran de cinema, iar suspansul atinge cote inimaginabile de parc-ar fi lovituri de pedeapsă într-un meci dintre Dinamo și Slovan Liberec, ne dă un cot discret, ne face atenți și începe să pună întrebări despre evoluția personajelor și cum nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea dacă. Iar până să apucăm noi s-o dăm p-aia cu „hai că-ți povestesc la final” apare genericul pe ecran, deci uite, e finalul, acum povestește-i.

Ce vreau să zic cu asta: am văzut A Quiet Place, un film pe care îl vei mai găsi și sub titulatura Fără Zgomot pe posterele românești. E un film cu o idee genială, dar cu niște scăpari de logică peste care eu n-am putut trece cu vederea. În fine, mai e până acolo.

Deci ideea genială e că prin 2020 lumea o să fie controlată de niște creaturi oarbe și foarte sensibile la zgomot; sau poate nu neapărat lumea, dar orașul din Statele Unite unde se întâmplă acțiunea sigur e. Practic dacă ai scârțâit o ușă sau ai plescăit mai tare în timp ce mâncai vine monstrul ăsta și te omoară. Lucru foarte mișto, de altfel. Ideea, nu neapărat fapta.

Dacă alegi să vezi filmul o să ai parte de câteva șocuri. Primul șoc vine atunci când realizezi că ăia chiar nu vorbesc, nu e nicio glumă sau exagerare, iar după 10 minute în care o să auzi doar foșnetul frunzelor s-ar putea să te întrebi dacă nu cumvea e o eroare tehnică pe undeva. Al doilea șoc vine puțin mai târziu, când o vezi pe Emily Blunt gravidă și începi să-ți pui întrebări. Gen cum intenționează să crească un copil într-o lume în care mori la primul plânset? Sau cum intenționează să-l nască? Sau cum a reușit să rămână gravidă în liniște în primul rând?

Din păcate pentru gusturile mele scenariul vine la pachet cu câteva scăpări care te fac să-ți pui întrebări. N-am să le enumăr aici, c-ar fi spoilere, dar per total mi-au dat senzația că multe lucruri s-au întâmplat inexplicabil și ar fi putut fi rezolvate mult mai simplu. Dar poate c-am devenit eu prea elitist de la atâtea filme cu supereroi.

Altfel, A Quiet Place e un thriller bun, cu câteva pop-upuri care te bagă în scaun, majoritatea date de momentele alea de liniște penetrate de câte-un zgomot care te sperie chit că știi că urmează să apară; aia e, n-ai ce face. Îți recomand să mergi să-l vezi, că nu e un film prost, doar că n-a fost pe gustul meu. Acum sunt puțin frustrat c-aș fi vrut ca tot conceptul ăsta de film trăit în liniște să fie implementat diferit, dar uite că s-a mai epuizat o idee dintre cele bune.