Ştiu că scriu cu întârziere despre subiectul ăsta, din motive cât se poate de personale şi subiective. Adică am aşteptat să iau examenul de admitere la FJSC înainte să-mi dau cu părerea. Neimportant. Articolul de la care a pornit toată treaba asta e cel de pe Adevărul.ro, unde o turmă de reporteri pun întrebări unei turme de elevi care răspund, în marea lor majoritate (ca să citez din ştirea cu pricina), că vor să ajungă ca Mircea Badea. Aş da câte un X, dacă aş fi Mihai Petre, în momentul asta atât celor de la Adevărul cât şi candidaţilor de la FJSC.

„Am crescut cu el şi e normal să îmi placă de el“, spune Lucian. Alina, o tânără care doreşte să lucreze în televiziune, de undeva din spatele camerelor de filmat, are un argument imbatabil pentru preferinţa ei: „Mircea Badea. E cel mai tare, nu?“. Răspunsul „Mircea Badea“ continuă să vină de la alţi tineri ieşiţi din examen.

Aşa arată paragraful de pe site de la care s-a pornit isteria asta. Nu ştiu exact cum a sunat întreabrea reporterului dar ştiu un lucru: e o diferenţă imensă între ce jurnalist îţi place şi ce fel de jurnalist ai vrea să fii. Imensă! Aici e X-ul ăla de care ziceam pentru echipa de la Adevărul. E ca şi cum m-ai întreba pe mine, un amator al fotbalului pe calculator, ce fotbalist îmi place iar apoi ai interpreta că vreau să ajung ca el. Îmi place Simona Halep de exemplu (fără legătură cu fotbalul) dar n-am ţinut în viaţa mea o rachetă de tenis în mână; îmi place Lucian Bute dar prefer să nu fiu nevoit să urc într-un ring de box. Irelevant.

De ce răspund elevii în majoritate cu numele lui Mircea Badea? Pentru că foarte probabil nu cunosc alt nume. Mai e Andreea Esca pentru domnişoare. Poate că acei veterani ai presei, cei care promovează titluri şi abordări de genul, ar trebui să îşi pună întrebarea: ce oferă jurnalismul în ţara asta cu adevărat? Păi îi oferă pe Mircea Badea, Mihai Gâdea şi Radu Banciu făcând caterincă din spatele unei măsuţe. E şi asta o abordare, corect, dar cât timp nu ţi se prezintă o alternativă nu ai cum să o apreciezi. Nu ştiu câţi dintre candidaţii la FJSC de anul ăsta pot da un exemplu de reportaj ori anchetă a presei, de orice natură care să fi reprezentat ceva în România. Nu ştiu câte astfel de anchete există oricum.

Revenind. Mircea Badea nu e jurnalist. A zis-o şi el, o consider şi eu total valabilă ideea. Poate se sesizează cineva şi face o diferenţă între jurnalişti şi oameni de presă. Aici vine X-ul ăla pentru viitorii studenţi care habar nu au în ce s-au băgat. Poţi să-ţi doreşti să ajungi ca Mircea Badea sau Andreea Esca şi nu e nimic greşit în asta. La fel cum poate există candidaţi la Academie care îl au ca model în viaţă pe Garcea. E greşit să crezi că ceea ce face Badea din spatele unui pupitru acoperit de ziare se numeşte jurnalism. Şi sunt convins că în momentul în care unul dintre acei candidaţi care îl stimează acum pe Badea se vor afla pe măsuţa aia, sub nasul lui, prin prisma articolelor pe care îmi doresc să le scrie cândva pentru o publicaţie, atunci când Badea va face analiză pe text peste ideile lor nu îl vor mai iubi aşa tare.

Să nu fiu înţeles greşit. Îmi place Mircea Badea iar dacă reporterul Adevărul m-ar fi întrebat asta i-aş fi răspuns afirmativ. Poate că la întrebarea cu jurnalistul pe care îl admir i-aş fi zis de Tolontan. Poate. La fel de probabil i-aş fi răspuns că nu am un model de jurnalist în România, iar asta nu din vina pretenţiilor mele ci a direcţiei greşite în care se îndreaptă presa pe plaiurile mioritice. Adevărul despre studenţii la Facultatea de Mircea Badea e că ei, majoritatea dintre ei, habar nu au de ce sunt aici. Sunt câţiva care sunt aici pentru că asta şi-au dorit, pentru că simt acea plăcere în a face munca asta indiferent în ce consta ea, câţiva care vor reuşi peste ani. Puţini. Sunt mulţi care se află acum aici din motive total distincte de ideea de a lua parte la sistemul ăsta. Abia aici apare adevărul despre studenţii la Facultatea de Mircea Badea. E vina lor că nu sunt informaţi, însă nu la fel de mare le e vina precum a acelora responsabili să-i informeze dar care aleg să nu o facă. E păcat.