Malaezu.ro

Am văzut Aladdin, cea mai recentă adaptare live-action produsă de Disney

Până să-și mute tot conținutul exclusiv pe Disney+, Disney mai lansează filme și în cinematografe. Și, dincolo de planurile alea mari care includ producțiile Marvel, Star Wars și (mai nou) Avatar, oamenii și-au propus să (re)aducă în atenția publicului niște povești clasice ale finalului de secol 20.

Vorbim aici de filme și personaje pe care sigur le știi, dar care fie n-au ajuns încă la publicul tânăr pe care și-l doresc studiourile, fie profită de notorietatea lor pentru a le prezenta într-o nouă versiune, cu o abordare modernă. Au făcut asta în ultimii ani pentru Jungle Book, Beauty and the Beast sau filmele cu Alice in Wonderland. Vor mai face în viitor pentru The Lion King, Mulan, Peter Pan sau Pinocchio. Vezi lista completă a adaptărilor live-action pe care le au în plan aici.

Până atunci, însă, au lansat Aladdin, un film cu o atmosferă orientală excelentă. E greu să-i găsești minusuri (cu excepția lui Jafar, revin asupra lui ulterior) unui film care bifează pozitiv la toate capitolele, de la interpretare și poveste până la efecte vizuale și coloană sonoră.

Mult hulitul Will Smith, cel care a fost comparat inevitabil cu Robin Williams, actorul care i-a oferit vocea lui Genie în animația originală, din ’92, se ridică și el la nivelul așteptărilor; dacă așteptările tale nu erau să vezi o copie a duhului lui Williams. E plin de umor, carismatic, adoptă atitudinea duhului pe care-l știm cu toții în timp ce reușește să-și lase amprenta asupra personajului și să-i ofere puțin din personalitatea sa.

Cuplul de protagoniști Mena Massoud – Naomi Scott conturează superb nopțile arabe, iar momentele muzicale gândite de același Alan Menken (ca în cazul producției din 1992) completează perfect tot ansamblul ăsta despre care ziceam că n-are cum să dezamăgească. Până și covorul fermecat, papagalul Iago și tigrul Rajah își duc la bun sfârșit rolurile, spre încântarea nostalgicilor care-au copilărit cu varianta lor originală; și cu jucăriile de la Happy Meal.

Ziceam că singurul minus e Jafar, asupra căruia Marwan Kenzari nu reușește să intervină așa cum ar trebui. Însă, în ciuda unui personaj negativ lipsit de farmec și ușor depășit de însemnătatea poveștii în care pare că s-a regăsit întâmplător, totul decurge perfect.

Aladdin a intrat în cinematografe atât subtitrat, cât și în variantă dublată (îl poți vedea la orice Cinema City vrei), dar recomandarea mea e să te bucuri de numerele alea muzicale originale, așa cum sunt ele, că sunt excelente. Naomi Scott întoarce toate scaunele la orice show The Voice din lumea asta.

Tagged in:,
Despre 
Blogger, content creator, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal; în timpul liber joc FIFA pe Playstation.

0 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.