Înainte să ajung să văd Ant-Man, cei de la CineForum, Ranevents și Starbucks au pus la cale un workshop intitulat sugestiv „Think Big”. Ideea era foarte simplă si fain aplicată: având la bază trailerul filmului Marvel, life coach-ul Andrada Dan urma să ne explice și să ne demonstreze în același timp că fiecare dintre noi este un super-erou. Am înțeles câte ceva din ce-a vrut ea să spună atunci, despre cum dimensiunea nu contează, învață să-ți controlezi costumul și crede că poți schimba viitorul, însă toate conexiunile s-au făcut cel mai bine în seara asta, în sala de cinema. Ant-Man reușește să se mențină în același timp pe axa trasată de Universul Cinematografic Marvel (UCM), dar să surprindă printr-o perspectivă cu totul nouă.
Filmul începe cum nu se poate mai bine: o versiune ceva mai tânără a lui Michael Douglas, portretizarea fostului soldat american, actual savantul Hank Pym descoperă că un secret ținut departe de ochii curioșilor preț de ani de zile este pe punctul de a fi descoperit și folosit în scopuri, desigur, egoiste și deloc binevoitoare. O introducere subtilă către ceea ce urmează să fie povestea ce încheie a doua fază a UCM, însă o punte de legătură între evenimentele din Avengers: Age of Ultron și mult-așteptatul Captain America: Civil War.
Înapoi în poveste, Scott Lang (Paul Rudd) este eliberat din închisoare și pleacă în căutarea unei noi vieți cu promisiunea reabilitării la dreapta sa, dar cu fostul său coleg de celulă (Michael Peña) în stânga. Atunci când este respins de fosta soție și de noul ei partener de viață, Scott alege să creadă că singura șansă pentru a-și recăpăta familia sunt banii. Condus de gândul unei ultime spargeri, viitorul super-erou pătrunde fără probleme în casa lui Pym, acolo unde găsește celebrul costum al lui Ant-Man.
0 Comentarii