Înainte să ajung să văd Ant-Man, cei de la CineForum, Ranevents și Starbucks au pus la cale un workshop intitulat sugestiv „Think Big”. Ideea era foarte simplă si fain aplicată: având la bază trailerul filmului Marvel, life coach-ul Andrada Dan urma să ne explice și să ne demonstreze în același timp că fiecare dintre noi este un super-erou. Am înțeles câte ceva din ce-a vrut ea să spună atunci, despre cum dimensiunea nu contează, învață să-ți controlezi costumul și crede că poți schimba viitorul, însă toate conexiunile s-au făcut cel mai bine în seara asta, în sala de cinema. Ant-Man reușește să se mențină în același timp pe axa trasată de Universul Cinematografic Marvel (UCM), dar să surprindă printr-o perspectivă cu totul nouă.

Filmul începe cum nu se poate mai bine: o versiune ceva mai tânără a lui Michael Douglas, portretizarea fostului soldat american, actual savantul Hank Pym descoperă că un secret ținut departe de ochii curioșilor preț de ani de zile este pe punctul de a fi descoperit și folosit în scopuri, desigur, egoiste și deloc binevoitoare. O introducere subtilă către ceea ce urmează să fie povestea ce încheie a doua fază a UCM, însă o punte de legătură între evenimentele din Avengers: Age of Ultron și mult-așteptatul Captain America: Civil War.

Înapoi în poveste, Scott Lang (Paul Rudd) este eliberat din închisoare și pleacă în căutarea unei noi vieți cu promisiunea reabilitării la dreapta sa, dar cu fostul său coleg de celulă (Michael Peña) în stânga. Atunci când este respins de fosta soție și de noul ei partener de viață, Scott alege să creadă că singura șansă pentru a-și recăpăta familia sunt banii. Condus de gândul unei ultime spargeri, viitorul super-erou pătrunde fără probleme în casa lui Pym, acolo unde găsește celebrul costum al lui Ant-Man.

 Chimia dintre Scott și noul său costum e vizibilă încă de la primul contact, însă ritualul deja caracterisic oricărui film cu eroi nu este nici de această dată neglijat. Cuprins de o stângăcie absolută și speriat de noua descoperire, Lang este pe cale să renunțe, însă implicarea din ce în ce mai adâncă în poveste a lui Hank Pym îl aduce înapoi în firul narativ obișnuit. Triunghiul format de Scott, Hank și fata acestuia, Hope (Evangeline Lilly) reprezintă punctul de plecare al poveștii ce urmează. De îndată ce depășim fragmentele dedicate originii lui Ant-Man descoperim și adevăratul scop al filmului, apar conexiunile dintre Omul Furnică și restul universului Marvel și se reia povestea începută de Douglas în primele cadre. Prezența unei locații S.H.I.E.L.D. precum și apariția cameo a lui Falcon (Anthony Mackie) ori a unor membri HYDRA sunt completate de referințele la Răzbunători, ori Spider-Man însuși. Misiunea lui Ant-Man este acum aceea de a-l opri pe Darren Cross (Corey Stoll) din a vinde prototipul Yellowjacket, o armă ce poate reduce distanța dintre atomi și acționează exact precum costumul purtat de Scott. Legătura dintre protagonist și personajul feminin Hope evoluează păstrând tiparul eroilor ce capătă treptat sentimente față de femeia aparent rece și insensibilă; aceasta din urmă își exteriorizează povestea de viață, conturând destul de bine relațiile cu tatăl ei, dar și cu Lang.

Paul Rudd îi oferă lui Scott un comic deja caracteristic filmelor Marvel, un comic bazat de fapt pe faimoasele dialoguri ale benzilor desenate. Deși s-ar putea spune că Peter Parker reprezintă etalonul acestui umor scurt, banal dar plin de haz, Marvel a adus pe marele ecran cel puțin două personaje ce i-ar putea face cu ușurință concurență: Peter Quill (Chris Pratt) și, mai nou, Scott Lung. De cealaltă parte, aș fi așteptat din partea regizorului Peyton Reed o construcție ceva mai complexă asupra villain-ului Yellowjacket, fapt ce reprezintă, poate, doar un moft personal. Efectele vizuale urmărite în Imax 3D sunt neașteptat de bune, în timp ce tranziția între cele două dimensiuni (cea normală și cea a furnicilor) impresionează până la capăt; în special la final. Modul în care Omul Furnică își poartă bătăliile este unul nou, nemaiîntâlnit, exploatat așa cum trebuie de regizor și de restul echipei filmului. Per total, nu pot să spun altceva despre Ant-Man decât că este un succes surprinzător, dar și o definiție a universului Marvel prin tot ce reprezintă el: de la umor, evoluția poveștilor și a personajelor și până la toate acele crossover-uri între filme, dar și faimoasele apariții cameo ale lui Stan Lee.

Această cronică de film a fost realizată special pentru filmul Ant-Man (distribuit în România de CineForum începând cu 17 iulie) și păstrează dimensiunile unei furnici. Pentru a vă fi mai ușor de citit v-am atașat mai jos câteva capturi de ecran ce-o prezintă la dimensiunile ei normale.