Bine, recunosc, titlul îi doar puțin fals și dezinformativ: nu pentru că n-ar ieși un haos total dacă ți-ai asculta piticii de pe creier, ci pentru că n-ai de ales și trebuie musai să faci cum zic aceștia. N-am mai văzut o animație bună de la Big Hero 6, însă acum sunt într-o oarecare încurcătură și nu știu pe care s-o aleg drept favorită. Inside Out, filmul pe care abia ce l-am văzut, m-a făcut să conștientizez că am o grămadă de voci în cap care se bat pe supremația telecomenzii, ca să zic așa. Diferența dintre mine și protagonista filmului e că, în timp ce ea are doar cinci, la mine cred că-i un batalion întreg.

Povestea pe care au creat-o cei de la Disney, alături de Pixar, are la bază o logică simplă: fiecare om, animal, probabil că și plantă din lumea asta are în capul său niște ciudățenii care îi controlează emoțiile și, implicit, acțiunile. Bucurie (Amy Poehler), Frică (Bill Hader), Furie (Lewis Black), Dezgust (Mindy Kaling) şi Tristeţe (Phyllis Smith) se asigură că viețile noastre merg așa cum trebuie, păstrând un echilibru între stările pe care le avem și o relație cât mai bună între familie, prieteni, pasiuni sau viața profesională.

Regizorul Pete Doctor (Monsters Inc. și Up) a fost deja premiat cu Oscar, însă noul său proiect pare c-ar mai cere unul. Animația Inside Out o are drept protagonistă pe tânăra Riley (Kaitlyn Dias), o copilă de 11 ani aflată în plin proces de creștere. Atunci când părinții ei sunt nevoiți să se mute din orașul în care fata a câștigat atât de multe amintiri frumoase, pare a fi ocazia perfectă pentru un nou început.

Riley ajunge însă într-o casă nouă, deloc primitoare, iar amintirile ei fericite par a fi umplute acum de nostalgie și de o tristețe apăsătoare. Emoțiile din capul fetei încearcă să o ajute pe aceasta să privească mereu partea bună a lucrurilor, însă atunci când liderul grupului, Bucurie, dispare alături de Tristețe, Riley începe ușor, ușor să se distanțeze de astfel de sentimente.

Cu Furia, Frica și Dezgustul aflate în control, viața tinerei fete capătă o direcție greu de anticipat ce îi poate pune în pericol relațiile cu prietenii ori chiar cu familia. În adâncurile minții sale, Bucurie și Tristețe încearcă să ajungă înapoi la Sediu pentru a readuce echilibrul în rândul emoțiilor lui Riley. Călătoria lor se va dovedi însă plină de aventuri pe măsură ce vor ajunge în locuri precum Memoria de Lungă Durată, Tărâmul Imaginaţiei, Gândurile Abstracte şi Producţia Viselor.

Întors pe dos reprezintă într-adevăr o metaforă a minții, oferind explicații simbolice unor stări și emoții greu de înțeles. Drumul parcurs de Riley prin personajele aflate în mintea sa reprezintă un voiaj al maturității ce ne ajută să înțelegem, de exemplu, cum funcționează visele, ce se întâmplă cu amintirile noastre mai vechi și cum se face, la nivel de conștient dar și de subconștient, trecerea de la copilărie la adolescență și mai departe.

Relațiile tensionate dintre Emoții evidențiază schimbările personalitătii noastre de-a lungul vieții dar și stările de spirit pe care le încercăm în anumite momente. Observăm situații în care Furia pune stăpânire pe situații, momente în care pare că suntem ghidați de Frică dar și întâmplări ce necesită o colaborare perfectă între Tristețe și Bucurie.

Animația Inside Out (Întors pe dos) urmează să apară în România vineri, pe 19 iunie, distribuită de CineForum. Știu că deseori atunci când scriu despre animații îmi închei articolele cu recomandările pentru cei mici, însă de această dată o să mă abat de la regulă. Mi-ar plăcea ca filmul să ajungă la inimile tuturor, nu doar ale copiilor, pentru că reprezintă o perspectivă ce poate fi cu ușurință privită de către orice adult.