Malaezu.ro

Azi trebuia să fie despre zâmbete

Cu toţii avem una din acele zile; habar nu am ce înseamnă asta şi cum ar trebui să fie acele zile, însă le simţim, le trăim şi ne dăm seama când avem parte de ele parcă înainte să înceapă. Nu sunt vreun fel de variantă nereuşită a lui Radu F. Constantinescu, în caz că urmează să spună cineva asta. Voiam doar să istorisesc o poveste; pentru mine şi pentru aceia care ţin neapărat să o citească. Poate ajută la ceva, sau poate nu. Dar e primăvară, e cald afară, mai simt şi eu nevoia să scriu niţică beletristică adunată de pe străzile capitalei.

Am înţeles că ziua de azi este despre zâmbete şi bucurii. Dar fata care stătea pe scaunul din faţa mea, în troleu, nu părea prea fericită. Adică nu părea deloc, pentru că îşi dădea sufletul acolo încercând să nu plângă; deşi în sufletul ei plângea de mult, încă de dinainte să mă urc eu în maşină. Vorbea la telefon; cu prietenul ei, cel cu care avea o relaţie de un an. Vreau să-i cer scuze că am ascultat ce spunea şi să o asigur că n-a fost intenţia mea să o fac.

Nu spunea prea multe ea oricum. Aparent el era cel care vorbea, dar eu nu am cum să ştiu asta. Poate că era doar o linişte între ei, dar nici asta n-am de unde şti ce înseamnă. Nu ştiu ce se întâmplase şi, sincer, nu este treaba mea, sau a oricăruia dintre noi. Poate că ea îi greşise lui, îl supărase, sau poate că nu era aşa, iar el avea o zi proastă. Una din acele zile, poate? Irelevant. Dar ea îi cerea scuze şi îi spunea că regretă şi că-i pare rău. El nu o vedea, dar îl asigur eu pe această cale că vorbea serios şi că era mai sinceră decât am fost eu în toată viaţa mea.

Ştiu cum e să fii minţit. Ştiu şi cum e să minţi. Nu ştiu cine era fata aceea, din troleu. Nu ştiu nici cum o cheamă, ori care e povestea vieţii ei. Din nou spun că nu e problema mea şi nu aş vrea ca articolul ăsta să-i facă rău în vreun fel. Ce ştiu eu e că săptămâna viitoare urmează să fie ziua ei de naştere. La mulţi ani, apropo! Voiam doar să-l rog frumos pe cel cu care vorbea la telefon să o ierte şi să-i ofere un cadou frumos; ceva cu iubire, gen.

Pentru că azi trebuia să fie despre zâmbete. În Piaţa George Enescu cei de la McDonald’s au organizat un labirint imens ce abia aşteaptă să fie descoperit. E un eveniment ce se desfăşoară azi, 24 martie, timp de 24 de ore, în 24 de oraşe diferite de pe glob, cu 24 de activităţi diferite. Iar hashtagul oficial în România este #zambetdupazambet. Da, povestea de mai sus e cât se poate de reală, nu reprezintă absolut nicio campanie sau vreun articol de promovare a restaurantului. Dar eu mă duc să mănânc la Mc atunci când sunt supărat (sau mai mereu, mă rog) şi mă ajută. Îi recomand şi ei să facă la fel. Dar şi lui. Şi-mi cer scuze pentru deranj.

Despre 
Blogger, digital & communication manager, content creator, full-time geek, amator de filme și seriale și fan Arsenal.

2 Comments

  1. Iulia

    24 martie 2015 - 6:18 pm
    Răspunde

    Ce articol drăguț!
    („Ceva cu iubire, gen”?) 😛

    • Alexandru Ion

      24 martie 2015 - 6:20 pm
      Răspunde

      Da, păi eu nu sunt romantic. Sau sensibil. Dar ea era, şi m-am gândit că merită „ceva cu iubire, gen”. 😀 :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.