Obișnuiam ca primul lucru pe care să-l fac după ce mă uitam la un film din seria John Wick să fie o căutare online pentru a afla câți oameni a omorât personajul lui Keanu Reeves; de exemplu, în John Wick: Parabellum a ucis 167. Am încercat să fac același lucru și cu Ballerina, dar momentan nici măcar AI-ul din Google nu are un răspuns.

Cert e că filmul în care protagonistă e Ana de Armas e ceva mai light față de restul seriei, dar în același timp vine și cu o notă mult mai fresh într-o franciză care, dacă mă întrebi pe mine, s-a cam epuizat cu reciclarea aceluiași subiect; pe mine filmul al patrulea m-a plictisit teribil, iar serialul The Continental produs de Amazon a fost atât de slab încât prefer să consider că nu s-a întâmplat.

Ballerina se poziționează între filmele 3 și 4 ale seriei, gândit astfel încât să nu impacteze foarte tare continuitatea personajului principal, care mai are de tras ceva pentru John Wick 5 (cu o dată de lansare incertă momentan). Probabil că marele său atuu este acela că incorporează foarte bine tematica și elementele universului de care aparține, fiind în același timp un film de sine stătător, ușor de urmărit și înțeles de oricine și cu o identitate proprie.

Probabil că cel mai tare se diferențiază de restul prin nota discretă, dar foarte binevenită de umor – aspect pe care tind să cred că Reeves îl avea negociat în contract: nu ai voie să glumești în filmele în care e el protagonist. Dar Ballerina reușește să te facă să zâmbești de câteva ori când își ucide victimele, atât prin dialoguri cât și prin situații.

Ana de Armas este Eve, o orfană crescută pentru a fi asasin, care odată ajunsă la maturitate pleacă în cautarea celor care i-au ucis părinții. Un plot destul de clișeic, dar nu cred că ți-ai propus să te uiți la filmul ăsta pentru poveste. Te va face inevitabil să te gândești la Black Widow, personajul Marvel interpretat de Scarlett Johansson, sau la mult mai reușitul Red Sparrow, cu Jennifer Lawrance.

Ballerina e 10/10 pe secvențele de acțiune și coregrafiile de luptă. Sunt niște dansuri fermecătoare acolo, orice pumn sau glonț, orice lovitură și orice urmă de durere se aștern atât de frumos pe pânza ecranului de cinema încât n-ai cum să nu te bucuri de ele.

Și apropo de durere: am ales să văd filmul ăsta în sala 4DX pe care o au cei de la Cinema City în Mega Mall, unde n-am mai fost de câțiva ani. Timp în care au schimbat scaunele de acolo pentru că e incredibil în ce hal te pot zgudui. N-o să mint, e plăcut să te prefaci că ești lovit de Ana de Armas, după două ore de film am ieșit din sală cu cea mai plăcută durere de spate posibilă.

Nu-ți exagerez cu absolut nimic când zic că răsuflam ușurat când se terminau unele scene de luptă și intra vreun cadru panoramic, știu cum sună, dar dacă te duci să-l vezi în 4DX promit c-o să-mi dai dreptate. E o fază la un moment dat în care niște băieți aruncă niște grenade într-o încăpere. Stăteam atât de relaxat încât atunci când am văzut cum se rostogolesc grenadele alea pe jos m-am apucat repede de scaun cu ambele mâini.

Așa, revenind la Ballerina: filmul regizat de Len Wiseman îi readuce în distribuție pe Ian McShane în rolul lui Winston Scott, dar și pe Lance Reddick în ultimul său rol (actorul a decedat în urmă cu doi ani). În film apare și Keanu Reeves, însă ți-aș recomanda să nu mergi special pentru el, pentru că nu e despre John Wick, altfel s-ar fi numit John Wick 5, logic, nu?

Ballerina este de azi în cinematografele din toată țara, e entertaining, se consumă ușor, nu are absolut deloc timpi morți și poate fi fix ce-ți trebuie pentru weekendul ăsta prelungit.