Chiar când credeam şi eu că toată treaba asta cu ACTA, SOPA, sau mai ştiu eu ce acronime dubioase, a luat sfârşit, descopăr că de fapt ea se reinventează. Forţele de ordine sunt pe cale să pună mână pe un anume domn Cypher, membru al grupării Anonymous, asta imediat după ce profesorul său, J. Lockwood a dispărut în mod misterios. Cum timpul se dovedeşte a fi mereu împotriva mea, am avut două ore la dispoziţie pentru a încerca, pe rând, cele două jocuri de escape room de la Cryptex; de data aceasta, însă, competiţia a fost mai încinsă ca oricând.

La Cryptex am ajuns super uşor; e locul acela pe lângă care trec zi de zi atunci când plec de la birou să-mi iau ceva de mâncare. E destul de aproape de Kooperativa, pe strada Occidentului nr. 33. Zona e foarte faină, dincolo de poarta de la intrare m-a întâmpinat o curte mare, o terasă primitoare şi o casă ce parcă se cerea a fi explorată în detaliu. Alături de mine, alţi 7 (ŞAPTE!) Exploratori ai Internetului erau dornici să cunoască povestea.

Am intrat grămadă în prima cameră, Casa Conspirativă, de unde profesorul Lockwood dispăruse recent, lăsând în urmă un lung şir de mistere. Tot ce aveam noi de făcut era să urmăm paşii marcaţi de profesor, să descoperim fiecare secret ascuns în spatele fiecărui puzzle, pentru a afla ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.

Pentru prima oară de când am început aventura escape-urilor, am fost supus unui joc psihologic fascinant: alături de noi, în cameră se afla o cutie plină cu plicuri marcate cromatic; o cutie a indiciilor. Pentru întâia oară, nu mai eram nevoiţi să cerem indicii cuiva din exterior, ci ele se aflau chiar acolo, lângă noi. Singura problemă care mai rămânea era aceea a tentaţiei de a deschide toate plicurile deodată. Dar, desigur, ne-am împotrivit acestui joc meschin şi (cu o excepţie sau două) le-am lăsat să putrezească în colţul camerei.

Din Casa Conspirativă am reuşit performanţa de a evada în aproximativ 20 de minute. Cred că s-a terminat update-ul la soft, iar noi tocmai ce-am atins o nouă valoare maximă. Ce-a urmat apoi s-a dovedit a fi o experienţă plină de interesant, unde nivelul competiţiei şi al orgoliilor zgâriate uşor pe crusta s-a ridicat brusc de o manieră ameţitoare.

Pentru a ne purta bătăliile din camerele Anonymous I şi II, ne-am împărţit în două echipe nevoite acum, după o colaborare foarte reuşită în prima parte, să concureze una împotriva celeilalte: dacă eu i-am avut alături pe Alin, Irina şi Şerban, de partea cealaltă au fost Emil, Iulia, Andrei şi Raluca. Ce aveam noi de făcut era să descoperim planurile şi secretele lăsate în urmă de colegul Cypher, înainte ca poliţia să ne găsească şi să ne facă mai puţini anonimi.

Conceptul de competiţie în oglindă l-am întâlnit pentru prima oară în challenge room-ul de la The Codex, însă de această dată, la Cryptex vorbim de un escape room pur. Trebuie să recunosc (căci oricum o vor face colegii mei într-o modalitate cât se poate de exagerată şi lăudăroasă) că am pierdut bătălia camerelor Anonymous. Uite, mă, că vă felicit public! Dar oricum, nu-mi fac griji, urmează o bătălie a creierelor pe cinste, unde-mi voi lua revanşa.

Acum, de povestit despre camere am făcut-o, adresa v-am dat-o încă de la început, zic că e rândul vostru să faceţi ceva şi să vă rezervaţi şansa la evadare pe pagina asta. În rest, eu o să revin cu poveşti noi după următoarea evadare; care s-ar putea să fie din amfiteatrul R3 de la Universitate, imediat după examenul de azi.