Nu am crezut vreodată că mă voi amuza atât de tare la o animație așa cum am făcut-o urmărindu-i pe Boxtroli. De un umor ușor sadic și o vulgaritate subtilă, filmul regizat de Graham Annable și Anthony Stacchi reprezintă o bună alternativă pentru iubitorii unei animații bine puse la punct. Producătorii filmelor Coraline și Paranorman aduc pe marile ecrane povestea trolilor de cutie ce are la bază romanul lui Alan Snow, Here be Monsters!

Ironia și caricatura pe care am întâlnit-o urmărindu-i la lucru pe Boxtroli mi-a adus aminte, recunosc, de schițele lui Caragiale. O fabulă comică amplasată într-un oraș post-victorian prezintă în paralel poveștile de viață ale oamenilor de acolo, populația de la suprafață, și ale trolilor de cutie, acei monștri ce își au originile în subteran. Într-o lume în care principala valoare este reprezentată de o bucată de brânză, intriga unei povești dezvoltate cu un comic aparte este dată de două elemente cheie: dispariția unui copil și posibila dispariție a brânzeturilor din oraş.

Învăluiți în duritatea unei legende locale false, trolii de cutie sunt prezentați cetățenilor din Cheesebridge drept niște monștri odioși ce se hrănesc cu carnea și oasele locuitorilor. În spatele unor vorbe aruncate de personaje ce ascund în spatele cuvintelor lor scopuri parșive și egoiste, adevărul despre boxtroli este unul inofensiv. La origini niște constructori blânzi, micii monștri ies din canalele orașului doar la ceas de seară pentru a-și aduna materialele necesare invențiilor la care lucreză.

Dispariţia pruncului Trubshaw (voce Isaac Hempstead Wright; voce dublaj română Cristi Neacșu) îi oferă ticălosului Archibald Snatcher (voce Ben Kingsley; voce dublaj română Petre Lupu) posibilitatea de a-şi atinge scopul de o viaţă: acela de a fi mândrul posesor al unui joben alb şi de a degusta cele mai rafinate sortimente de brânză alături de elita oraşului. Începe astfel o cursă în care Snatcher (sub traducerea românească de Pungaşul) şi echipa sa de exterminatori de troli vânează pe străzile din Cheesbridge fiecare boxtrol, până la ultimul.

Lucrurile se complică însă atunci când fata liderului local, domniţa Winnie (voce Elle Faning; voce dublaj română Cătălina Chirțan) îl întâlneşte pe Ouţ, un trol de cutie diferit, ce pare a fi mai degrabă un băiat. Între temperamentul impulsiv datorat lipsei unei afecţiuni paterne pe care îl are Winnie şi naivitatea unei copilării petrecute în subteran a lui Ouţ se naşte o frumoasă prietenie. Cei doi pornesc împreună în aventura vieţii lor atunci când se decid să împărtăşească întregului oraş adevărul despre trolii de cutie şi să demonstreze că cele două comunităţi pot trăi fericite împreună. Desigur că misiunea nu va fi deloc una uşoară, pentru că la mijloc se află multă brânză dar şi aspiraţia parşivă a Pungaşului de a deveni noul conducător local.

Dincolo de povestea prezentată, pe care eu am considerat-o deopotrivă comică şi sentimentală, avem parte de o animaţie realizată 3D şi pusă foarte bine în valoare pe marile ecrane. Câteva idei scurte despre ce înseamnă o animaţie stop-motion: unui animator îi ia în jur de o săptămână ca să finalizeze 3.7 secunde de secvență utilizabilă, care contine un pic sub 90 de cadre individuale; pentru boxtroli au fost manufacturate 190 de păpuși; peste 53.000 de componente faciale au fost printate 3D, dintre acestea, 15.000 aparţinându-i lui Ouț; au fost manufacturate 55 de bucăți diferite de cașcaval și brânză-recuzită; figurile tuturor personajelor se află acum pentru totdeauna în librăria companiei LAIKA, alături de celelalte peste 53000 de fețe arhivate în 1300 de cutii.

The Boxtrolls, animaţia adusă în România de Ro Image poate fi văzută în cinematografele din toată ţara începând de vineri, 31 octombrie. Eu am văzut-o deja la Cinema City Afi Palace Cotroceni şi, din nou mă simt nevoit să recunosc, n-am crezut că voi recomanda cu atâta căldură o animaţie (3D şi dublată în limba română).