După atât de multe jocuri de escape room am ajuns în sfârșit și la bordul unei corăbii de pirați; nu fără luptă, desigur. Vocile din cap au fost înlocuite de papagalul de pe umăr, tehnologia futuristă s-a pierdut în favoarea lacătelor vechi și complicate în timp ce craniile și hărțile prăfuite au luat locul operelor de artă de prin diverse birouri. Înconjurat de unul dintre cele mai frumoase decoruri pe care le-am văzut în camerele de evadări până acum, am avut parte de o misiune incredibil de grea: să înțeleg cum gândesc pirații și să devin apoi unul dintre ei în doar 60 de minute.

Povestea camerei Black Flag începe în 1720, pe Marea Caraibelor. Nava de comerț pe care cică o conduceam alături de Alin, Raluca, Emil și Andreea a fost victima piraților locali. Neînvins în luptă, echipajul lui Black Bart triumfă din nou, însă abilitățile noastre de luptători îl impresionează pe căpitan. Acesta decide subit că ar cam avea nevoie de oameni ca noi la bordul corabiei sale, astfel că ne încuie într-o cameră plină de mister și ne oferă o oră la dispoziție pentru a scăpa și a-i demonstra că suntem vrednici de munca asta de pirat.

Așa cum aminteam anterior, camera redă fidel decorul și senzațiile pe care le-ai putea experimenta pe mare (fără rom, totuși; și fără răul de mare). Lacătele sunt, majoritatea dintre ele, ușor atipice și diferite de cele întâlnite până acum. Am întâlnit mecanisme noi, interesante și atractive, însă s-a dovedit că era nevoie de o atenție sporită pentru a le putea înțelege până la capăt. A, și am mai învățat că dacă ai o cheie, ar fi bine să încerci să o folosești peste tot; sigur va deschide ceva până la urmă.

În cameră sunt multe puzzle-uri, însă cu vreo două excepții, restul se pot rezolva rapid cât timp nu apar clasicele gânduri complicate ce alungă simplitatea jocului. Black Flag este o cameră grea, însă nu imposibilă (cum am mai întâlnit) și cred, contrar tuturor problemelor pe care le-am întâmpinat noi, că niște debutanți s-ar descurca mai bine. Cred din ce în ce mai tare că toate evadările astea încep să-mi dăuneze.

Pentru că n-am reușit să evadăm, Black Bart ne-a pus într-un fel de găleată d-asta imensă (Adică imensă, tată! Priviți cu câtă grație am intrat toți în ea) și ne-a aruncat pe mare. Ne-am apucat deja să vâslim înapoi către Bulevardul Hristo Botev nr. 6, căci în curând cei de la Xscape urmează să-și deschidă și a doua cameră: Backstage. Ne mai citim cu impresii și după ce scăpăm, ca niște V.I.P.-uri ce suntem, de fanii care dau năvală.