Eu circul cu RATB-ul mai des decât mi-aș dori; în ideea în care în Pantelimon încă nu-i metrou, sunt multe drumuri pe care le am de făcut în care RATB-ul ar putea fi chiar mai util decât metroul oricum, știți povestea.

Sunt zile în care trec pe lângă mine toate evenimentele care se întâmplă în mod normal într-un autobuz: toți oamenii bătrâni cărora nu le convine nimic, toți elevii gălăgioși care ies de la ore, controlorii care mai caută pe cineva cu care să se certe sau injuriile adresate șoferului că nu e în stare să treacă peste mașina din față, care a blocat intersecția. Și sunt zile în care așa mă enervează toate detaliile astea încât parcă aș lua-o pe jos din Pantelimon până la Victoriei, dacă n-ar însemna să mă trezesc cu o oră mai devreme.

Când a venit vorba să mă joc câteva zile cu niște căști wireless de la Bose am zis că-i ok, că oricum ascult muzică de fiecare dată când sunt pe drumuri, indiferent unde merg și n-ar strica să schimb puțin căștile din dotare de la telefon. Mi-a plăcut din start ideea că modelul ăsta Quiet Comfort 35 pe care l-am avut e wireless, a fost o adevărată ușurare să nu mai fiu nevoit să descurc fire de fiecare dată când plec din loc. Se conectează prin bluetooth sau NFC, are o baterie de până la 20 de ore și niște butoane pe casca dreapta de unde să reglezi volumul, să schimbi piesa, d-astea clasice.

Partea cea mai mișto a fost aia pentru care nu m-a pregătit nimeni: funcția de noise cancelling. Adică da, ok, e mișto să fie wireless, să te țină bateria, să nu mai ai nevoie să scoți telefonul din buzunar, dar treaba asta de anulare a zgomotului e o chestie divină. Și n-am resimțit-o la adevărata ei valoare până n-am ajuns într-un autobuz super aglomerat în care, într-un colț, niște femei vizibil deranjate una de cealaltă își înșirau complimente reciproce demne de o carte de poezii scrisă de Paraziții.

Era o senzație super dubioasă la început, că vedeam oamenii cum se agită, gesticulează și par că vorbesc ceva mai tare decât ar fi normal. Să fiu bine înțeles, eu nu auzeam nimic cu excepția piesei ăsteia super mișto de la Imagine Dragons. Mi-am dat jos căștile pentru o secundă, suficient cât s-aud un vers din poemul „Ba p-a mă-tii”, după care le-am pus la loc; și m-am întors cu spatele. A fost așa o senzație de relaxare și împlinire, știind că-n autobuzul ăla sunt doar eu cu muzica mea. Ba chiar i-am zâmbit și controlorului care m-a bătut ușor pe umăr cerându-mi cardul la control, atât de binedispus eram că nu mai trebuia să ascult cum zice cineva că „mergea doar o stație, n-a știut că trebuie validat cardul doar pentru atât”.

Alte chestiuni pe care să le rețineți legat de Quiet Comfort 35 sunt faptul că se încarcă super ușor și repede direct de la laptop, se conectează direct la telefon, dar au și o aplicație de mobile care să vă mai pună ordine prin playlisturi (disponibilă pe Android și pe iOS), vin la pachet și cu un fir clasic, dacă nu vă coafează ideea de wireless și, părere personală, sunt super comode. Dar, repet, nimic nu se compara cu satisfacția aia de a ignora tot ce se întâmplă în jurul vostru în RATB.