Nu ştiu cum şi-n ce fel mi-am adus aminte despre toate prostiile pe care le colecţionam când eram copil. Da, aşa sunt eu, niciodată nu-mi pot da seama cum ajung de la o idee la alta, dar mereu mă surprind pe mine însumi cu direcţia în care îmi conduc gândurile. Ştiu doar că am dat de cartonaşele astea cu Scooby Doo, pe care le primeam la nişte reviste de la DeAgostini. Apoi m-a năpădit o lacrimă fictivă undeva în colţul ochiului stâng, către exterior, exact ca-n telenovele (a observat cineva că tot omul normal plânge spre interior, iar în filme lumea plânge spre exterior?).

Şi aşa aducându-mi eu aminte despre ce şi cum colecţionam, am zis să aleg trei dintre toate nenorocirile pe care aruncam banii mamei şi să le pun aici. Ca-ntr-un fel de top, doar că nu contează ordinea, sunt cele mai mişto trei chestii.

1. Beyblade; băi, nu ştiu dacă îşi mai aduce aminte cineva de titirezele astea, dar eu ştiu sigur că n-am să le uit câte zile oi avea. Erau desenele alea animate, da, apoi erau colecţiile de la StarChips (actualele Lay’s) sau de la Chipicao. Îmi aduc aminte de Beyblade ca fiind prima colecţie de tazosuri (vezi aici ce-s alea dacă nu ştii) pe care am terminat-o; şi mai ştiu c-am primit ca premiu o arenă d-aia mică de plastic unde îmi demonstram talentul în învârtitul titirezului. Tot aici îmi amintesc că, în timp ce toţi colegii mei de şcoală îşi cumpărau nenorociri contrafăcute din piaţă de la Socului, eu am primit unul original taman din China.. sau era Japonia.. ştiu că sună super aiurea să zic că era original, adus din China, dar era d-acolo, de la mama lui din Asia. Atât de mândru eram de el încât l-am izbit de-un geam, să văd dacă face ca-n desene. Şi ce credeţi? L-a spart.

2. Pokemon; eh, aici fiecare are măcar o colecţie cu pokemoni. Eu cred că le-am avut pe toate apărute în România: stickere, tazosuri, trading cards, cărţi de colorat, pluşuri, capace?! Că erau de la Chipicao, Panini, că scria pe ele made în Malaysia sau Manufactured in China, le aveam pe toate. Cea mai dă suflet amintire pe care o am cu Pokemon e atunci când am găsit un pluş Pikachu ascuns printr-un sertar pe la bunici, l-am luat şi am început să-i aplic manevra Heimlich, adică să-l apăs pe burtă şi să văd cum i se înroşesc obrajii. Am aflat ulterior că era cadoul pentru ziua mea, ce urma să fie în câteva săptămâni, dar în mintea mea îmi spuneam doar dă-o-n mă-sa de aniversare, eu am un Pikachu care roşeşte! Desigur, nu chiar aşa vulgar, eram un copil cuminte.

3. DC Comics; nu ştiu de voi, dar eu am învăţat engleza jucându-mă Yu-Gi-Oh! (să-mi aduc aminte să povestesc asta pe blog cândva), iar să citesc am învăţat din benzile desenate DC Comics; adică alea cu Batman, Superman, Flash & co., pentru cei care cred că Marvel a inventat supereroii. Colecţionam o serie de benzi desenate numita The Batman Adventures, doar că erau şi traduse în română, ca să priceapă şi copilu’ de Pantelimon ceva din cum se bat ăia p-acolo. Îmi aduc aminte de chioşcul de ziare albastru, din faţa spitalului Pantelimon, de vânzătorul cu mustaţă pe care îl asemănam cu Comisarul Gordon şi care ştia de fiecare dată la ce număr din colecţie am rămas. Primele numere mi le citise mama, apoi ajunsesem în punctul în care eram fără ea, cu revista în braţe, suficient de curios să aflu ce se întâmplă mai departe încât chiar am început să citesc. Sunt un trist, ştiu!

Mno, n-aş vrea să nu le menţionez măcar pe celelalte, ca să nu fac un articol foarte lung. Am colecţionat sute de cărţi Duel Masters şi Yu-Gi-Oh!, stickere de la Panini cu mai orice apărea, de la Harry Potter la Campionate Mondiale de Fotbal, am colecţionat o grămadă de reviste d-alea de la DeAgostini, cu corpul uman, cu pictori, cu ţări şi oraşe, de Scooby deja am zis. Colecţionam orice surprize picau la croisante sau chipsuri, şi-mi aduc aminte de o colecţie de suflet, cea de la Shaman King, unde, pentru a termina albumul, mi-am pus colegii de clasă să bage în ei croisante şi să-mi dea mie stickerele. Colecţionam, deşi nu-şi mai aduce nimeni aminte, Battle B-Damans, roboţii ăia de le umpleai stomacul cu biluţe şi trăgeai în pereţi apoi. Şi câte şi mai câte…

Tu ce colecţionai când erai mic? Sau, să-mi fie cu pardon, tu ce mai colecţionezi chiar şi acum?