Ce înseamnă 25 de ani? Pentru unii o viaţă trăită la maxim, pentru alţii una ce abia începe. Pentru unii posibilităţi nenumărate, pentru alţii prea puţin timp pentru a profita de ele. Pentru unii înseamnă amintiri, în timp ce pentru alţii reprezintă uitare. Poţi face atât de multe în 25 de ani, încât ţi-e teamă că dacă le-ai face într-un final nu ar mai conta. În 2014 se împlinesc 25 de ani de la căderea regimului ceauşist, spre exemplu…

Foarte mulţi dintre noi asimilăm ideea de regim comunist cu absenţa drepturilor şi a libertăţilor democratice. Rămâne însă întrebarea: acum, odată cu democraţia ce ne conduce de 25 de ani, câţi dintre noi ştiu să se folosească în mod corect de drepturile şi libertăţile lor? Pentru că acum, chiar şi acum, după 25 de ani, banul se bucură de mult prea multe beneficii, iar odată cu el şi preafericitul lui posesor. Aceiaşi oameni cu o istorie familiară comunistă în spate, aceleaşi condiţii de trai mediocre, acelaşi regim al corupţiei şi al serviciilor cost contra cost abuzive. Prea puţini dintre noi cunoaştem libertatea de care avem dreptul să ne bucurăm, şi prea puţini o folosim de o manieră pozitivă şi constructivă.

S-a dezvoltat treptat o posibilitate de afirmare cum întreaga istorie globală nu a cunoscut: internetul. Pentru că, până la proba contrarie, internetul reprezintă singura limită a controlului pe care oricare dintre noi o poate depăşi. Internetul reprezintă frontul principal în lupta părerilor contrare sistemului. Artistul chinez Ai Weiwei, un activist ce militează pentru drepturile omului şi critică sistemul totalitar din China, a fost arestat de mai multe ori pentru acţiunile sale împotriva conducerii. El afirma că în societatea modernă, cel mai important e să apeşi butonul de înregistrare.

La 25 de ani de la căderea regimului comunist, România reprezintă ţara tuturor (im)posibilităţilor. Democraţia locală a ajuns o glumă perversă faţă de practicile ce se încearcă în ultimii ani pe teritoriul românesc, acolo unde banul şi relaţia cu puterea fac jocurile unui sistem corupt. Prăpastia în care România s-a cufundat adânc în ultimii ani îi face pe cei mai mulţi de aici să exclame că e important să lupţi!, însă oare câţi dintre ei ştiu cât de greu este cu adevărat să duci lupta până la capăt?

Pentru a învăţa cum să lupt contra unui sistem deficitar folosindu-mă de mijloacele moderne şi la îndemână, la invitaţia celor de la Kooperativa 2.0 voi fi prezent marţi, 11 martie, la proiecţia filmului High tech, Low life, din cadrul festivalului One World Romania. Pentru cei ce vor să se alăture iniţiativei One World Romania, cea de-a şaptea ediţie a festivalului se desfăşoară în Bucureşti în perioada 17-23 martie, la Cinema Studio, Cinema Elvire Popesco şi Muzeul Ţăranului Român. Programul complet îl puteţi găsi aici, cât şi pe pagina oficială de Facebook. Despre filmul Viaţă simplă, Tehnologie complexă voi scrie un articol special de îndată ce apuc să-l vad marţi seară.

În final, rămâne să vă adresez şi eu aceeaşi întrebare ca cei de la One World Romania: Cine-luptă pentru drepturile noastre?