Da, cred că n-ar trebui să ne bucurăm că ne-am calificat la EURO. Adică, să fim serioși, mergem la un turneu final alături de jumătate de Europă, iar calificările astea de urmează să se termine în două zile au împărțit continentul în naționale care joacă fotbal, naționale care joacă împotriva naționalelor care joacă fotbal și naționala lui Tata Puiu.

E clar c-avem excepții, sunt niște țări care n-au mai avut chef și-au zis STOP! acestui ciclu: gen Olanda, Grecia și altele care urmează să fie eliminate la baraj (că n-au încotro, tot o să se elimine una pe alta). Dar apoi s-au calificat toate statele de care era nevoie în Franța: Anglia are 9/9 victorii, Italia e la rându-i neînfrântă, Portugalia a bătut aproape tot, la fel și Spania, în timp ce nemții n-au părut nicio clipă să aibă emoții cu privire la prezența la EURO 2016.

Doar noi am reușit să încingem o horă și să ne bucurăm de parcă am mai eliminat o dată Argentina, ca-n ’94, după ce am bătut Insulele Feroe. La vară o să fim în urna a treia valorică, deci mai mult ca sigur vom înfrunta cel puțin o super-putere a fotbalului european. Mă rog, super-putere e mult spus în condițiile în care, cu excepția României și a Gibraltarului nu mai există echipe mici. Dar oricum, una din cele mai sus menționate sigur va fi cu noi în grupă și va reuși să facă golaveraj.

Și, da, cred că n-ar trebui să ne bucurăm că ne-am calificat la EURO în condițiile în care acum vreo lună eram pe locul șapte în lume, în batjocura aia de clasament FIFA. Locul șapte în lume (nu doar în Europa) ar trebui să prindă minim sferturile unui turneu final. E logic, nu? Ești printre cei mai buni opt din lume, atunci tre’ să ajungi printre ultimii opt rămași într-o competiție. Dar noi nu mai știm cum să ne bucurăm că ne-am calificat în grupe, alături de alte 22 de țări (+ Franța, care e gazdă).

Iar problema cea mai mare e că naționala asta a noastră, așa cum e ea, chiar are jucători buni. Doar că-s nesimțiți unii. Cu vreo două-trei excepții, gen băiatul ăla, Stancu, tipul cu salariu de treijdămii de euro pe lună – Chipciu – sau eternul Raț, pe care oricum n-o să-l scoată nimeni din echipă, pare-se c-avem jucători care ar putea face ceva. Lumea nu înțelege de ce 50 de mii de oameni i-au strigat demisia lui Iordănescu la finalul meciului cu Finlanda, în care am atacat și-am ratat din toate pozițiile. Știți câte lovituri libere am irosit în meciul ăla? Și știți cum s-a marcat primul gol în meciul cu Feroe? Da, dintr-o astfel de fază fixă.

Bun, o zic eu: Iordănescu nu mai poate antrena. Știa cândva, acum vreo douăzeci de ani, dar fotbalul a evoluat enorm în secolul ăsta. O să vedeți c-o să mergem la EURO și n-o să știm ce să facem. Noi o să fim în continuare bucuroși că suntem acolo și nu vom fi capabili să ne propunem mai mult. Pentru că, înaintea meciului cu Feroe, Generalul a declarat că „importantă e calificarea, nu contează cum o obținem„; aluzie la faptul că putem și pierde cu insularii, dacă grecii îi bat pe unguri (cum au și făcut-o).