Aflat pe lista mea de filme de văzut în 2021, Cruella este un film despre care-mi doream să fie măcar ok, dar care m-a surprins în mod plăcut, fiind mult mai bun decât mă așteptam.

Emma Stone este la fel de minunată ca întotdeauna, mi-a adus aminte de ce îmi doream să o iau de nevastă pe când eram ceva mai tânăr, în timp ce povestea Disney oferă o abordare matură, cu un nivel echilibrat de umor exact acolo unde trebuie, fără glumițe de umplutură sau secvențe lacrimogene. Exagerând puțin, Cruella este fix ce-ar fi fost filmul Joker dacă ar fi fost făcut de Disney.

Filmul este un origin story pentru celebrul antagonist al poveștii 101 Dalmațieni, protagonistul fiind de data asta un anti-erou mai degrabă decât un villain per-se. În ciuda unor dialoguri repetate în care personajul interpretat de Emma Stone susține că „s-a născut nebun”, Disney ne oferă o latură inocentă și măcinată de vină a copilei ce urmează să devină personaj negativ. Într-o secvență în care Cruellei îi este amintit faptul că nu este un „ucigaș maniac”, aceasta afirmă zâmbind că „este încă tânără și nu poți ști niciodată.” Este cumva definiția traseului pe care-l are de urmat personajul atât pe durata filmului ăsta, cât și ulterior în materialul sursă.

Născută Estella (serios, doar nu se aștepta cineva ca vreun părinte să-și denumească propriul copil Cruella, nu?), copila își petrece mare parte din viață considerându-se vinovată pentru un accident care avea s-o formeze ca om. Observăm un personaj cu tendințe malefice și înclinații către a face rău, cu semne clare în direcția aia (mai ales că-i genul ăla de film la care știm deja finalul), însă asta nu deranjează, ci mai degrabă intrigă, te face curios să vrei să vezi mai multe. Sigur, Cruella este un personaj negativ care ajunge să răpească dalmațieni pentru a le folosi blana în industria de fashion; întrebarea este de ce? 

Filmul celor de la Disney arată, printr-o secvență destul de dură pentru a fi privită de cei mai mici dintre noi, originea disprețului dintre personaj și dalmațieni. De altfel întreaga producție se învârte cumva în jurul temei ăsteia, cu niște paralele chiar bune: Cruella însăși e o iubitoare de câini și are un patruped alături pe toată durata poveștii.

Antagonist de data asta e Baroneasa, personajul Emmei Thompson, liderul industriei modei în perioada cu pricina care se vede rapid contestat de apariția unui challenger. Rivalitatea dintre Cruella și Baroneasă (serios, așa îi spune, nu are nume) se petrece pe două planuri: atât la nivel profesional, cât și sentimental, din motive pe care te voi lăsa să le descoperi singur. Nu în ultimul rând pe partea de personaje filmul nu-i ignoră nici pe Jasper și Horace (interpretați aici de către Joel Fry și Paul Walter Hauser), cei doi oameni de încredere ai Cruellei, pe care-i știm din animația din ’61.

Cu un vibe minunat scos din anii ’70 filmul excelează în egală măsură în ceea ce privește costumele (doar e vorba de o creatoare de modă) și coloana sonoră (am zis deja de anii ’70, da?): avem The Rolling Stones, The Beatles și Ramones printre alții, într-un mixtape ce aduce ușor a Guardians of the Galaxy.

Cu o durată de peste două ore, recunosc că filmul ar fi putut fi scurtat cu vreo 30 de minute, parcă e puțin prea mult, în special pentru copii. Cumva cred că regizorul Craig Gillespie s-a concentrat ceva mai mult decât trebuia pe etalarea ținutelor și a defilărilor de modă care nu sunt chiar toate relevante în poveste. Și twistul din final e ușor forțat, în opinia mea, poate dacă scenariștii petreceau mai mult timp în camera de brainstorming ar fi putut concepe ceva mai bun. Dar, cu toate astea, nu e foarte supărător.

O chestie super importantă de menționat aici: în ciuda caracterului matur (bifat, chiar dacă nu e rated-R, nu asta înseamnă să fie un film matur), Cruella este totuși o producție Disney și trebuie privită ca atare. E un film simplu prin construcție, nu ascunde figuri de stil sau interpretări abstracte, trebuie tratat așa cum e, privit ca un produs de entertainment care face scopul biletului ăla pe care-l plătim la cinema. Pentru că asta e, un produs de entertainment neașteptat de bun.