Azi e o zi d-aia relaxată în care-mi place să stau să mă gândesc la felul în care au evoluat lucrurile pentru mine în ultimii ani. Cred că avem cu toții nevoie de o zi d-asta la ceva timp ca să ne putem nota în carnețelul minții ce-am făcut bine, ce-am făcut rău, ce-am făcut prea mult și ce-am făcut prea puțin.

Au trecut aproape trei ani de când m-am aventurat în lumea asta a online-ului, blogginului, comunicării și așa mai departe. Adică trei ani de când m-am apucat serios de treabă fără să știu neapărat ce treabă fac; cel puțin atunci, că acum tind să cred că am o oareșcare idee.

În septembrie 2013 câștigam la Cristian Manafu pe blog bilete la meciul România – Ungaria de pe Național Arena (un 3-0 excelent, pe care n-am să-l uit vreodată). Cunoscându-l și urmărind ce face pe internet mi-am dat seama că pare a fi o chestie mișto și o direcție în care aș putea și eu să mă duc: asta cu scrisul pe un blog, zic.

Și m-am apucat de treabă. Peste doar câteva săptămâni aflam de Webstock; habar n-aveam ce-i aia, dar era prezentat mișto, cum c-ar fi cel mai mare și important eveniment al online-ului din România, unde se reunesc toți oamenii care activează într-un fel sau altul în domeniul ăsta. Era târziu pentru înscrieri, dar asta nu m-a împiedicat să-l urmăresc live pe internet. Tocmai ce începusem clasa a 12-a, dar gândurile mele erau oricum mai departe de bac și mai aproape de streamul de pe site.

Mi-am petrecut următorul an încercând să ajung la cât mai multe evenimente de genul cu putință. Nu cunoșteam pe nimeni inițial. Îmi aduc aminte că primul blogmeet la care am fost era undeva într-o mansardă, organizat de Kooperativa 2.0 cu ocazia unui festival de film. Am ajuns acolo prin intermediul Blogal Initiative, pentru că eram înscris în platformă și participam la campaniile de acolo.

Am început să cunosc oameni, doar câțiva la început, cât să nu stau chiar singur pe la evenimentele de care vă spuneam. Apoi din ce în ce mai mulți. La un an distanță am văzut din nou că se întâmplă Webstock; era 2014. M-am înscris, a fost puțin mai mult și mai bine decât mi s-a promis înainte. La toate evenimentele la care mergeam auzeam același lucru: „stai să vezi la Webstock cum e, nu se compară!„

Da, mă, e mișto! Chiar e. Și-am continuat să cunosc oameni. E unul dintre cele mai bune lucruri care ți se pot întâmpla atunci când lucrezi în online: să cunoști oameni. Cel puțin mie-mi place incredibil de mult.

Eram anul I la facultate, la FJSC. Mă simțeam bine știind că reușisem să-mi încep un drum în viață înainte să încep o facultate. Mă ajuta s-o înțeleg mai bine. A durat doar un semestru ca să-mi găsesc și un loc de muncă (asta așa, apropo de faptul că facultatea asta scoate șomeri; lucru despre care am mai povestit pe blog, nu reiau). După o lună de internship la Kooperativa 2.0 aveam să rămân acolo; aici. Cu oamenii ăia mișto pe care i-am întâlnit într-o mansardă cu fix un an înainte.

La a doua ediție de Webstock la care am participat, în 2015, am reușit să mă compar pe mine cel de-atunci cu cel din anul precedent. Și făceam comparația asta în funcție de numărul de strângeri de mână pe care le simțeam. Așa am realizat cât de mulți oameni am cunoscut și cât de mult m-am schimbat. Nu mai eram puștiul ăla care se uita pe internet la niște oameni pe care-i aprecia; eram unul dintre ei.

Webstock se întâmplă și anul ăsta, pe 30 septembrie la JW Marriott Bucharest Hotel. Și e mișto, băi! Să participați! Să vă înscrieți aici ca să vă convingeți singuri de ce zic eu pe blog. O să vă fie foarte ușor, dacă ați mai fost în trecut, să comparați evenimentele și să știți unde vă situați acum față de atunci. Iar dacă e prima oară când ajungeți veți vedea că-i un punct de plecare grozav. Ne vedem, neapărat!