Născut la ceva ani buni după căderea regimului, m-a atras ideea de a vedea cum arată o închisoare comunistă. Dar pentru că n-aveam de gând să stau pe-acolo mai mult decât ar fi cazul, am zis că o oră de vizitat ar fi suficient. Am găsit locul de care aveam nevoie chiar în inima Bucureștiului, astfel că în weekend mi-am petrecut 60 de minute în camera Comunist Prison a celor de la Escape Rooms. După ce-am scăpat (oarecum) de pedeapsa comuniștilor treziți la viață la mai bine de 25 de ani de la revoluție, am dat o tură și prin Black and White, prima cameră de evadare din România.

De când m-am lăsat pradă viciului ăsta al evadărilor, am tot fost în diverse închisori, cu diverse tematici și povești; unde mai pui că m-am lăsat încătușat de mai multe ori ca Anastasia în filmul ăla cu Umbrele lui Grey. Dar de-o închisoare comunistă până acum nu dădusem, și mărturisesc că tare puternică îmi era dorința să vizitez una.

Și asta-i frumos la un escape room, știi că indiferent ce faci, după o oră o să vină cineva să te scoată de-acolo. Sau cel puțin așa ar trebui să se întâmple; încă n-am supărat pe nimeni destul de tare încât să nu mă mai lase să plec. Încrezător că, orice-ar fi, după 60 de minute o să fiu liber, m-am încumetat să evadez din închisoarea comunistă, puțin împins de la spate și de gândul că-s mai mic și poate mă strecor mai cu ușurință.

Două lucruri mi-au plăcut mult la camera Comunist Prison: senzația de 4DX din cameră (adică miros, umiditate, sentimentul efectiv de captivitate) și modalitatea inedită de a cere indicii: folosind o găleată și un sistem cu scripeți. În rest, se pare că după ce un român a fost condamnat în Malaezia, a venit rândul unui malaez să fie condamnat în România; căci nu m-am descurcat așa bine cu evadatul.

După ce am ieșit pe cauțiune din închisoarea comunistă am fost în vizită în prima cameră de tip escape room din România, Black and White. Cu o tematică, o logică și o abordare complet diferită față de prima încercare, cea de-a doua cameră a reușit să ne pună mai puține probleme, iar noi am reușit în final s-o dovedim fix atunci când ceasul bătea de miezul nopții. Na, Cenușăreaso, c-am fugit de la bal fix la 00:00.

Ofer o bilă albă camerei-în-două-culori (să nu v-aud că alb și negru nu-s culori, sau alte d-astea, c-așa-i vorba) pentru o logică și o desfășurare a faptelor ceva mai coerentă. Desigur că, mă gândesc eu, plăcerea mea de-acolo s-a datorat și ușoarei experiențe pe care o am în domeniu, căci gândirea simplă s-a atrofiat și a fost înlocuită de un mecanism complex care știe doar să se complice în banal. Parcă ăsta era momentul cheie când se făcea trecerea de la copil la adult, nu? Vă rog să mă contraziceți; vă rog.

Cele două camere de la EscapeRooms.ro pot fi găsite pe strada Bălcești nr. 9, în incinta X Hostel București. Aveți aici și o pagină de rezervări, în caz că v-am făcut curioși. Exploratorii internetului au fost de această dată doar patru: Ana, Sofia, Emil și ăsta micu’.