Având titlul original D’argent et de Sang, producția franceză poate fi la fel de ușor identificată sub traducerile Of Money and Blood în limba engleză sau, desigur, Despre bani și sânge în română.

Pentru puțin context, serialul este bazat pe cartea cu același nume publicată în 2018 de jurnalistul de investigație Fabrice Arfi, și spune povestea uneia dintre cele mai mari fraude fiscale din Franța, descrisă la acea vreme drept „frauda secolului.” Și, trebuie să-ți spun drept, urmărind serialul ăsta am înțeles perfect de ce, oportunitatea a fost pur și simplu irezistibilă, nu-mi pot da seama cum de nu s-a prins nicio instituție de posibilitățile de fraudă la acel moment.

În 2005 Uniunea Europeană s-a gândit să combată încălzirea globală și să reducă poluarea prin intermediul unui sistem de comercializare a emisiilor de carbon. Mai pe înțelesul tuturor, au oferit credite companiilor europene, cu posibilitatea de a cumpăra sau vinde la bursă emisii de carbon. Practic dacă o corporație mare polua dincolo de limita legală avea posibilitatea de a cumpăra „dreptul de a mai polua în continuare” de la o companie care era prietenă cu mediul. Iar dacă ți se pare că sună absurd și de-a dreptul stupid, ei bine asta pentru că fix așa s-a dovedit să fi fost.

Tot sistemul ăsta implica tranzacții cu TVA, cu alte cuvinte o modalitate pentru statele europene de a face bani pe seama poluării excesive: „vrei să poluezi mai mult decât e cazul, bine, dar măcar plătește.”

N-a durat deloc mult până ca cineva să descopere o breșă destul de evidentă în sistem și să faciliteze fraudarea acestuia prin tranzacționarea folosind conturi offshore în diverse colțuri ale lumii. Din nou foarte simplu explicat: cumperi credite din străinătate fără TVA și le vinzi înapoi statului cu TVA. Toată schema asta a provocat 1.6 miliarde de euro daune statului francez și cel puțin 6 miliarde de euro daune Uniunii Europene. Da, ai citit numerele alea corect.

Acum c-am trecut prin această lecție de economie, asta e premisa de la care pleacă serialul D’argent et de Sang. Creat, scris și regizat de Xavier Giannoli, serialul îi are ca protagoniști pe tunisienii speculanți Fitous (Ramzy Bedia) și Bouli (David Ayala) pe deoparte, și pe oficialul guvernamental responsabil cu investigația, Simon Weynachter (Vincent Lindon) de cealaltă parte.

Fitous și Bouli sunt fix cum te-ai aștepta să fie: stereotipul speculantului suficient de deștept pentru a găsi oportunități, dar fără skillurile și resursele necesare de a profita așa cum trebuie de ele. Fitous mi-a adus aminte de niște roluri pe care le avea Augustin Viziru prin telenovelele românești acum vreo 15 ani, fix genul ăla de personaj. Pentru a-și putea pune planul în aplicare cei doi îl racolează pe Jérôme Attias (Niels Schneider), un broker pasionat de jocuri de noroc cu acces la suficient de multe fonduri cât să poată „investi” în această schemă. Din distribuție mai face parte și Olga Kurylenko (pe care posibil s-o fi mai văzut în filmele Quantum of Solace sau Oblivion), în rolul iubitei lui Jérôme.

Oricum, în continuare spun că cel mai atractiv la serialul ăsta mi se pare subiectul în sine, faptul că vorbim de o poveste reală, nu e ficțiune ca-n La Casa de Papel. Te uiți la oamenii ăia și pur și simplu nu înțelegi cum au putut gândi așa ceva, efectiv e in your face totul. E fix ca taxa pe pungă la supermarket, statul a ambalat totul frumos, sub pretextul combaterii poluării și argumentul că oamenii vor veni cu pungi de acasă, când realitatea e că majoritatea doar mai dă un ban în plus magazinului pentru punga aia.

După Paris Police 1900 și continuarea Paris Police 1905, dar și Brigada, D’argent et de Sang e a treia producție centrată pe autoritățile și forțele de ordine din Franța care-mi atrage atenția. Oamenii au un stil aparte de a-și spune poveștile și cred că de multe ori reprezintă o gură de aer proaspăt, o alternativă la oferta venită de la Hollywood. Serialul are 7,7 pe IMDb la momentul la care scriu rândurile astea, apropo.

Toate cele 12 episoade ale serialului vor fi disponibile integral în Aplicația Focus Sat începând cu 13 mai. Aplicația poate fi testată gratuit timp de 7 zile, în cazul în care nu ai cont și vrei să vezi ce-ți oferă. Iar pentru a fi la curent cu biblioteca video Focus Sat poți băga cu încredere un follow pe Facebook și Instagram, cu speranța că algoritmii Meta chiar ne aduc în feed conținutul la care ne „abonăm.”