Ca să înțelegeți: eu nu-s așa amator de jocuri, fie ele de pc sau consolă. Adică îmi mai găsesc câte un weekend liber în care să stau pe FIFA toată ziua (și toată noaptea, desigur), dar apoi las jocul să se piardă undeva în negura partițiilor de pe laptop. Și-apoi am fost la cinema și-am văzut noul Hitman: Agent 47, și-am ieșit din sală știind exact care va fi primul lucru pe care-l voi face când ajung acasă.

Hitman a fost unul din primele mele jocuri pe calculator. Mă umpleam de nervi, efectiv, eram o chiftea mică și irascibilă care nu putea să omoare niște oameni în liniște; iar asta era deosebit de frustrant. Primul film, cel din 2007, m-a mișcat poate și pentru că era printre primele filme ce au la bază jocuri video pe care le-am văzut. Nu știam ce așteptări să am de la el și cum ar trebui să arate, însă mi-a plăcut mult!

Anul de grație 2015 îl aduce pentru a doua oară pe ecran pe Agentul 47, într-un remake transpus într-o nouă poveste. Timothy Olyphant a fost înlocuit de Rupert Friend, în timp ce rusoaica Olga Kurylenko i-a cedat locul Hannei Ware. Povestea Agentului 47 merge într-o direcție nouă, diferită de întâmplările petrecute cu opt ani în urmă. Atunci când Sindicatul decide să relanseze programul prin care să poată crea agenți de elită, misiunea lui 47 devine aceea de a se asigura de eșecul planului lor.

La mijloc se găsește însă Katia, o tânără învăluită în mister ce pare a avea mai multe lucruri în comun cu protagonistul nostru decât lasă să se vadă. Mă simt din nou nevoit să mă raportez la Terminator (nu știu cum de-a ajuns filmul ăsta așa un etalon), atunci când compar secvențele incipiente: John Smith (interpretat de Zachary Quinto) se luptă cu Agentul 47 în încercarea lor de a o proteja sau elimina, după caz, pe domnița în cauză. Concluzia deloc greu de anticipat este aceea că toată lumea voia câte ceva de la ea, într-o poveste în care nu există băieți buni și băieți răi.

Apoi, raportându-mă strict la originalul din 2007, parc-aș fi înclinat să zic c-a fost mai bun acela, mai violent și mai intens; însă e posibil să mă las influențat și de pasiunea (ceva mai puternică atunci) pe care o aveam față de Hitman. Versiunea lui 2015 este, totuși, una bună, cu mai multe înclinații către un succes la box office și un stil ceva mai apropiat de linia filmelor de acțiune: urmăriri cu mașini, scene de luptă corp la corp bine puse la punct, dar și o serie de secvențe destul de antrenante cât timp nu le bănuiești de o flagrantă încălcare a legilor fizicii.

Nu știu exact unde-i problema, la noi sau la ei, dar tind să cred că americanii n-au înțeles mai nimic din noul Hitman: Agent 47. Notele scăzute din State ne pot arăta doar faptul că presa cinefilă de-acolo n-a jucat niciodată un joc Hitman și n-a știut ce așteptări să aibă de la un film care, spre deosebire de multe alte adaptări, chiar păstrează ideea jocului; plus că oferă un opening scene de te face să crezi că urmează să intri chiar tu în pielea personajului central și să ceri un controller.

Noul Hitman este adus în cinematografe de Odeon Film începând de vineri, 28 august.