Trei zile din ultimul weekend am consumat la Romexpo, la ediția de anul ăsta a East European Comic Con. Trei f*cking zile! Și tot n-am apucat să văd tot ce era de văzut. Mi-am consumat mare parte din timp prin Pavilioanele C1 și C3 și am dat o tură scurtă prin C5, acolo unde gameri înfocați își consumau orgasmele în fața unui ecran acoperit de DOTA, LOL, FIFA sau Mortal Kombat. Am participat la conferința de presă dinaintea evenimentului și la câteva paneluri sâmbătă și duminică, în timp ce ziua de vineri am dedicat-o expozițiilor și standurilor cu suvenire.

Mi-a atras atenția prezența industriei de benzi desenate românești la standuri. Adică știam că ea există, dar parcă era învăluită într-o ceață groasă de care nu se putea detașa. Mi-am cumpărat primele numere din Abația și Tinerețe fără bătrânețe și le-am citit repejor imediat ce-am ajuns acasă. Povești bune (surprinzător de bun începutul de la Abația), ilustrații plăcute ochiului (cu un plus pentru TFB aici).

O groază de figurine! În special cu tematică Games of Thrones, însă nici Universul Marvel ori DC nu s-a lăsat mai prejos. Star Wars era și el prezent în cutiile de plastic ale personajelor de legendă, la fel și Matrix, Pokemon sau altele asemenea. Pe lângă asta, tot felul de tricouri, de accesorii, o mulțime de comics-uri (mai vechi sau mai noi). Inconfundabilul Tron de Fier adus de HBO alături de un joc unde trăgeai cu arcul, or something. Am văzut că era mai mereu coadă la el, dar eu n-am abilitățile lui Oliver Queen.

La conferința de presă ce a avut loc înaintea deschiderii oficiale EECC au fost prezenți Manu Bennett, Robert Knepper și Osric Chau. Aici aveți și înregistrarea, făcută de Revista @FiLM, ca să vă scutesc de cuvintele mele și să vă las cu accentul lui Manu.

Tot în prima zi, ceva mai pe seară, m-am tras și în poză cu actorul neozeelandez. Vă las mai jos și poza, în caz c-ați ratat-o pe Facebook, acolo unde m-am lăudat deja cu ea.

Manu Bennett este unul dintre cei mai prietenoși și carismatici actori pe care i-am cunoscut; sau oameni, în general. Pur și simplu iubește tot ce face, se simte extraordinar atunci când e înconjurat de oameni și admiră entuziasmul fanilor mai mult decât îl admiră fanii pe el. Security guys dislike this. S-a văzut, chiar și atunci când statea și semna autografe, sau atunci când facea poze pentru zeci de minute, că plăcerea cu care ne întâmpina pe noi era superioară rutinei de a fi acolo.

Aceeași plăcere am putut-o vedea și în ochii lui Robert, dar și la Osric. Dacă T-Bag a mai fost în România în urmă cu 30 de ani (detaliez eu în partea a doua), Kevin este pentru prima oară pe tărâmul lui Dracula, pe care l-a comparat cu Vancouver. Amândoi își iubesc fanii și îi onorează; amândoi sunt vizibili emoționați să se afle în București. Așteaptă cu încredere momentul panelurilor, sunt dornici să răspundă la întrebări, să interacționeze cu fanii, să-și mai povestească (pentru a câta oară?) experiențele de viață.

În cele două zile rămase am asistat la două paneluri ale lui Manu, două ale lui Robert, unul al lui Osric și unul susținut de John Noble. Spoiler: Osric a venit costumat într-un personaj pe care l-am recunoscut de pe coperta jocului Assassin’s Creed (pe care nu l-am jucat și despre care n-am nicio idee), Robert a urcat pe scenă cu un telefon în mână, filmând audiența, în timp ce Manu și-a făcut intrarea pe o… trotinetă.

Gata pentru acum, ne citim în partea a doua a cronicii acestui East European Comic Con 2015.