Alexandru Ion ştie să nuanţeze cu subtilitate aspectele unei realităţi în măsură să sugereze  „viaţa într-o cutie de carton”, lamentabilă şi întristătoare datorită nimicniciei şi mediocrităţii exprimate. Romanul „Viaţa Într-o Cutie de Carton” este povestea unui erou care refuză să se mistifice. – Marin Iancu

Cu toţii avem proprii eroi, proprii idoli ai personalităţii noastre, fragmentele unor personaje cu care doar ne dorim să fim asimilaţi, dar către care nu vom putea ajunge vreodată. Copiii din şcolile primare, tinerii răzvrătiţi, femeile mature sau bărbaţii seducători, cu toţii avem în spatele acţiunilor noastre mai mult sau mai puţin reuşite ideea unui personaj aparte. Pentru că orice copil îşi doreşte să înveţe la Hogwarts şi să înfrângă într-o zi forţele răului, pentru că orice femeie visează la clipa în care se va trezi în acelaşi pat cu un Damon Salvatore, posesorul cardului de credit al lui Chuck Bass şi pentru că fiecare bărbat se crede un mic Stifler în momentele sale de glorie. Vise, desigur, imagini dezolante ce nu vor cunoaşte niciodată realitatea.

Confesiune: am încercat, şi consider eu am reuşit într-o oarecare măsură semnificativă, să mă detaşez de astfel de modele ireale. Singurul model în care cred şi pe care îl iau în seamă este al imaginii ce mă priveşte din oglindă, al persoanei ce aş putea deveni în cinci, zece sau douăzeci de ani, în care cred şi pe care o admir încă de pe acum. Sfârşitul confesiunii. Cu toate astea, există caractere fictive ce m-au atras şi impresionat prin natura lor, prin unicitatea desăvârşită cu care au fost create. Am avut ca scop combinarea acestor personalităţi aparte într-un singur personaj etern; desigur că am eşuat lamentabil, dar încă mai lucrez la asta şi sper ca într-o bună zi să-mi meargă. Numele complet al experimentului meu este Arthur Van Goede.

Am să o iau pe rând şi am să descriu în amănunt fiecare latură a eroului meu din trei perspective diferite, ale celor trei „demoni” aflaţi la originea sa. Fiecare poveste ce se respectă pune în practică un principiu simplu: acela al antagonistului depăşit, al răufăcătorului devenit erou. Se pleacă de la un personaj destul de simplu în aparenţă, dar un personaj ce dă impresia că poate cuprinde în laturile personalităţii sale răul absolut. Odată cu desfăşurarea acţiunii, atunci când poveştile se mai complică puţin apare un al doilea „băiat-rău”, mai complex, mai puternic şi mai înfricoşator ca primul. Astfel, infractorul iniţial primeşte din partea publicului o doză necesară de milă şi compasiune şi în cele mai multe dintre cazuri se aliază cu eroul pentru înlăturarea unei ameninţări comune. Am creat acea ameninţare ca fiind, exact aşa cum se prezintă ea însăşi, „Arthur Van Goede, englez de origine olandeză, magnat şi unul dintre principalii negustori de mătase din lume.” Povestea numelui său şi a originii sale este o temă pe care o voi evita în articol, un subiect abordat de asemenea şi în roman.

Arthur Van Goede reprezintă personajul compus efectiv din trei mari trăsături de caracter împrumutate, dar ce îşi dezvoltă pe parcurs o personalitate proprie marcantă. Înainte de toate, Arthur a fost, este şi va rămâne un veritabil om de afaceri, un filantrop autentic. Iar pentru asta personajul a dobândit flerul, simţul practic şi succesul de care se bucură un mai tânăr antreprenor, Chuck Bass (Gossip Girl). Diferenţa dintre cele două personaje-simbol este însă una deşi aparent nesemnificativă, de o importanţă morală substanţială: în timp ce tânărul american îşi moşteneşte imperiul şi numele, Van Goede este nevoit să le dobândească pe cont propriu încă de la o vârstă mult mai fragedă decât cea a tinereţii.

Pe lângă abilităţile necesare vocaţiei lui, Arthur Van Goede impresionează prin mentalitatea sa aparte, perspectivele sale şi felul surprinzător de sec cu care abordează însăşi viaţa. Trăsăturile de caracter ale britanicului îşi au originea într-unul dintre cele mai mistice şi fascinante personaje create vreodată (şi de asemenea unul dintre favoritele mele): Jokerul. Deşi dă dovadă de un calm etern şi o simpatie desăvârşită pentru restul personajelor cu care interacţionează, spre deosebire de principalul antagonist al lui Batman, Arthur ascunde o gândire ucigătoare, o lipsă de scrupule nemaivăzută dar şi capacitatea absolută de a face tot ce este necesar în atingerea ţelurilor („Ţi-ai sacrificat ţara care te-a crescut, care a avut grijă de tine pentru o geantă cu bani?” – „Să fim serioşi, am sacrificat eu lucruri mult mai grele de atât.” se arată într-un scurt schimb de replici între protagonistul Alex Myers şi Arthur Van Goede).

Al treilea personaj etalon în conceperea britanicului îi oferă acestuia o vastă paletă de cuvinte, un vocabular bine definit dar şi un „carneţel” umplut cu ironii, texte subtile şi răspunsuri seci şi categorice. Deşi posesorul unei vârste înaintate, aducătoarea unei experienţe de viaţă copleşitoare, Arthur împrumută doar puţin din şarmul respingător al filantropului-super-erou Tony Stark (Iron-Man), fapt ce îl face admirat şi detestat în egală măsură de către personajele ce îl înconjoară. Astfel, Arthur Van Goede poate fi considerat în acelaşi timp îngerul şi demonul acţiunii povestite, iar evoluţia sa de-a lungul romanului, implicarea sa în câteva scene-cheie îl face pe personaj atât eroul cât şi antagonistul poveştii.

Aşa a luat naştere personajul Arthur Van Goede; însă după toate acestea, există întrebări al căror răspuns rămâne încă un mister: care este deznodământul vieţii sale? care este adevăratul motiv ascuns în spatele privirii lui? este el unul dintre eroii romanului, sau cel mai puternic coşmar al lui? cum poate însăşi povestea sa să pună punct unei vieţi într-o cutie de carton? Sunt întrebări al căror răspuns se ascunde chiar printre rândurile cărţii, dar şi întrebări ce nu şi-au aflat răspunsul (încă). Dar asta este o altă poveste!

În următorul articol veţi descoperi seria de gânduri şi idei ascunse în spatele titlului cărţii, adevărata sa semnificaţie dar şi povestea impresionantă a momentului în care „viaţa într-o cutie de carton” trece de graniţele metaforei către o realitate evidentă. Pentru a putea descoperi modul complex prin care ia naştere un roman, vă invit să citiţi următorul articol ascuns în „Cutia de Carton”!