Alexandru Ion ştie să nuanţeze cu subtilitate aspectele unei realităţi în măsură să sugereze  „viaţa într-o cutie de carton”, lamentabilă şi întristătoare datorită nimicniciei şi mediocrităţii exprimate. Romanul „Viaţa Într-o Cutie de Carton” este povestea unui erou care refuză să se mistifice. – Marin Iancu

Este vorba despre o idee; sau o provocare; despre o dezbatere, sau doar un exerciţiu de imaginaţie. Am mai scris despre următoarea afirmaţie pe blog, o repet acum doar datorită contextului: când eram mic obişnuiam să colecţionez tot felul de cartonaşe, de cărţi de joc, prostioare din astea dulci-amărui. Dădeam bani pe ele în prostie (doar pentru că nu erau banii mei, deh, eram un copil mic, nu unul mare ca acum), le îndesam pe toate, la grămadă, într-o cutie de carton. Dacă e să mă întrebaţi pe mine, recitind ideea de mai sus, aş zice că am ştiut toată viaţa ce aş vrea să găsesc într-o astfel de cutie cu surprize. Voi?

Cred că puţini dintre voi şi-au închipuit întrebarea asta vreodată, puţini au fost aceia ce au luat în calcul posibilitatea existenţei unei mistery-box ce îţi poate salva viaţa. Dacă ea chiar ar exista, atunci ce ar conţine pentru voi, pentru fiecare în parte? Think about it!

În rândurile ce urmează vă voi oferi câteva idei despre cum ar putea o cutie de carton schimba viaţa cuiva, pornind de la personajele pe care le-am conturat personal, şi mergând până la realitatea ce ne încercuieşte copleşitor. Pentru aceia ce nu conosc storyline-ul (povestea, adică, exprimată într-o variantă mai occidentală) romanului, fac precizarea că nu voi vorbi aici despre prezenţa şi secretele ce se ascund în paginile acestuia, ci doar deschid un topic pornind de la ipotezele sale.

1. Pornesc de la un gând mai sentimental: acela al protagonistului rătăcit, personajul ce îşi părăseşte casa părintească în favoarea unui viitor nesigur pe propriile picioare. Cu toţii facem asta mai devreme sau mai târziu. Iar apoi cu toţii ajungem în punctul în care ne dorim să ne întoarcem acasă, să dăm un restart vieţii noastre de „oameni-maturi”. Uneori chiar e posibil, alteori e greu de atins acest vis al copilăriei eterne.  Gândiţi-vă doar cum ar fi ca în acea zi în care gândul vă este abătut, sufletul îndurerat sub încărcătura unor amintiri de mult apuse, voi să aveţi şansa întoarcerii la imaturitate. Gândiţi-vă că în acea cutie de carton găsiţi o fotografie veche, o poză de familie, cu voi acolo, în centru, cu părinţii în plan secund, atingându-vă aşa cum doar ei pot peste umeri. Este exact imboldul de care cineva ar avea nevoie pentru a îşi recupera viaţa pe care o iubea odinioară.

2. Rămân în sfera emoţiilor dedicate iubirii; imaginaţi-vă cum ar fi, pentru personajul meu, iar apoi pentru voi înşivă, să descoperiţi în cutia de carton amprenta persoanei iubite. Imaginaţi-vă cum ar reacţiona Alex Myers atunci când ar deschide capacul cutiei şi ar da acolo de o scrisoare; una de dragoste. Iar aceasta să fie semnată de marea lui iubire, de Diana. Acel gen de scrisoare prin care ea îi imploră iertarea, cerşeşte către o împăcare şi îl face pe el, pe protagonist, să se simtă invincibil. Atunci probabil că dorinţa supremă a vieţii sale ar fi fost îndeplinită, iar motivul luptei sale cu maturitatea l-ar fi adus din nou acolo unde trebuia să fie de la început. Gândiţi-vă cum aţi reacţiona voi dacă aţi găsi într-o zi o scrisoare, un sms, un mail, de la persoana pe care aţi iubit-o cel mai mult în această viaţă. Apoi calculaţi-vă şi consecinţele unor acţiuni hazardate pe care le veţi comite oricum.

3. Încerc să nu dezvălui prea mult din misterele romanului, însă suficient cât să captez o privire. Mă leg aici doar de numele şi reputaţia lui Arthur Van Goede, şi presupun că acea celebră cutie de carton ar fi fost „umplută” cu o armă de foc. E destul de posibil, nu? Ce ar fi trebuit atunci personajul meu să facă? Să o ia, evident, şi să o folosească apoi? Pe cine? Ar fi fost o idee bună să declanşeze focul sau să-şi controleze acţiunile unui tânăr incert? Dar voi, dacă aţi avea această posibilitate macabră, aş spune eu, de a vă găsi în mână cu un pistol, voi l-aţi utiliza? Dacă da, pe cine? Din nou îndemn la atingerea cu gândul a fiecărei consecinţe înainte ca măcar să vă formulaţi un răspuns fictiv.

4. Este, poate, cel mai dorit conţinut pe care ar vrea cineva să-l descopere vreodată. Într-o cutie de carton, într-o servietă, un plic sau un card. E vorba, după cum cred că v-aţi dat seama deja, despre bani. Mulţi bani. Şi desigur că veţi spune că atunci când găseşti nişte bani într-o cutie pe care o mai şi primeşti cadou nu există riscuri prea mari, consecinţe. Dar vă invit să vă gândiţi ce fel de cunoştinţe aveţi, de unde ar fi putut proveni acei bani şi ce istorie au în spate. Pentru că sincer mă îndoiesc, cu privire la personajul meu, că un teanc de bancnote aruncate într-o cutie i-ar salva viaţa, ci mai degrabă i-ar cauza doar mai multe probleme. Pentru că banii mereu aduc probleme. Dar voi, voi i-aţi păstra? I-aţi dona? Aţi alerta poliţia? Şi apoi, pe ce i-aţi folosi? Aţi încerca să îi cheltuiţi cât mai repede, sau să aflaţi povestea din spatele lor?

5. V-aţi gândit vreodată cum, poate, cea mai mare dzamăgire a vieţii voastre s-a dovedit ulterior a fi cea mai utilă experienţă? Să vă puneţi toată speranţa într-o secventă, într-o persoană, poate într-o cutie. Dar dacă dincolo de speranţele voastre nu veţi găsi nimic? Exemplu concret: dacă dincolo de cutia de carton nu veţi descoperi nimic? Decât un gol imens, atât în spatele capacului dânsei, cât şi în sufletele voastre. Cum ar fi fost pentru Alex Myers să realizeze într-un final că acea cutie era pur şi simplu goală? Poate tocmai acest fapt i-ar fi salvat viaţa. Vouă vi s-a întâmplat vreodată ca o astfel de dezamăgire traumatizantă, un nimic de care aţi avut parte cândva, să vă salveze (într-un mod metaforic sper eu) viaţa, cândva?

În următorul articol şansa să cunoaşteţi o altă poveste decât cele spuse de mine. Vă invit să citiţi cu atenţie câteva idei şi păreri redactate departe de gândurile ori influenţa mea. Vă ofer o recenzie impresionantă ce te poartă într-o călătorie aparte: drumul spre sine. Plus originile introducerii de care mă folosesc săptămânal. Toate acestea, lunea viitoare, doar în Cutia de Carton!