Am avut anul ăsta universitar mai multe discuții, atât cu studenți, cât și cu profesori pe tema admiterii la facultate. Și am auzit de foarte multe ori aceeași idee: că e bine să vină cât mai mulți candidați ca să aibă de unde să se facă selecția.
Lucru cu care aș putea fi de acord până în momentul în care ajungem la situații de genul 11 candidați pe loc, așa cum a fost la unul dintre examenele pe care l-am susținut eu la FJSC acum doi ani; la celelalte au fost doar 8 pe loc. Când pentru 250 de locuri se bat aproape 2.500 de oameni cred că problema selecției dispare. Ăia 250 care ajung pe băncile facultății în octombrie trebuie să fie buni.
Nu la fel de buni ca atunci când o termină, desigur. C-am auzit și teoria cealaltă: nu trebuie să am pretenții de la un elev de-a 12-a să cunoască domeniul pe care urmează să-l studieze. Ba da, eu cred că trebuie să-l cunoască. Eu am vrut să mă fac arhitect, că-mi plăcea super mult să desenez și cred că am și talent, plus că-mi construisem o casă super mișto în Sims. Dar apoi m-am apucat de meditații și-am văzut câtă matematică implică treaba asta, iar eu abia treceam clasa la mate, așa că am renunțat.
Prima întrebare care i se pune oricărui student de către absolut toți profesorii, probabil în absolut toate facultățile e: ce vrei să faci cu viața ta după ce termini aici? Și zic ăia la medicină ce specialitate ar vrea să urmeze sau la ASE domeniul de activitate care le place și despre care, repet, au habar. Știți ce zic cei mai mulți studenți la facultăți umaniste? „Important e c-am intrat, văd eu ce-o să fac mai departe!„
Și treaba asta se întâmplă pentru că e bine să vină cât mai mulți candidați, să fie bătaie mare pe locuri, să arătăm cât de disputată e o facultate și cât de buni sunt ăia 250 care au lăsat în urmă alți 2.250. Nu-i pasă nimănui că din ăia 2.500 mai bine de jumătate au ales facultatea aia ca o a doua opțiune; poate pentru că e examenul ușor, poate pentru c-au picat alte examene la alte facultăți, poate pentru că pare un domeniu accesibil tuturor (că, da, jurnalismul are o reputație atât de bună încât toată lumea e convinsă că-l poate practica).
Și ăștia le pot lua locul celor mai buni doar pentru că prind o zi favorabilă sau pentru că n-au emoții la examen (că atunci când tu vrei să intri la Poli și dai examen la FJSC doar așa, ca back up, nu prea ai emoții). Sau se mai întâmplă treaba cealaltă, în care dintre cei 250 de admiși se retrag foarte mulți și ajung să intre la facultate cei care abia ce-au luat 6. Ultima medie de intrare la Jurnalism la FJSC anul ăsta e 6,15, ca să vă faceți o idee despre ce vorbesc.
Apoi ne întrebăm mirați ce se întâmplă cu presa din România, de ce nu avem divertisment profi sau de unde apar nenumăratele greșeli gramaticale promovate uneori inconștient în media. Ar trebui să ne aducem aminte că – și aici nu vreau s-o luați ca pe un atac – oamenii care sunt responsabili cu treaba asta poate au terminat o facultate ce n-a reprezentat nicicând o prioritate.
Nu e vina lor. Dar facultatea e facultativă, așa că în primul rând n-ar trebui să existe presiunea aia absolut stupidă exercitată de toată lumea pe un copil de 18-19 ani să intre la o facultate și să-și ia un teanc de diplome. Apoi ar trebui ca oamenii care conduc aceste facultăți să nu mai pună accent pe cantitate, ci pe calitate; că nu trebuie să intre prost și să iasă deștept, ci să intre deștept și să iasă profesionist.
4 Comments
Emil Calinescu
30 iulie 2016 - 11:04 am3 comentari scurte:
1. Elevul trebuie sa fie mult mai bine INDRUMAT. Consilierii de cariera lipsesc, nu fizic, ci in mintea elevilor si parintilor. Nu stiu ce e de facut, dar e clar ca alegerea facultatii e un proces superficial, care ar trebui cumva ghidat mai bine.
2. Legat de ce zici tu, cu a doua optiune (ori chiar a III-a), ramane cum am stabilit: hai sa facem toate facultatile pe bani, de stat ori particulare, pentru ca elevul sa aleaga facultatea conform propriilor criterii. De ce alege elevul facultatea X in dauna facultatii Y? Simplu: pentru ca la X a intrat la buget si la Y la taxa.
In acest sens, imi placea ideea din tarile nordice, cu imprumuturi rambursabile fara dobanda. Tu faci o facultate pe bani, pe care o platesti ulterior, cand ai cu ce. Faza e ca atunci cand ai de dat bani, alegi de zece ori mai atent.
3. Legat de cantitate, sa-ti reamintesc ca se plateste o taxa de admitere? Deci e MARE diferenta, pentru facultate, intre a avea 2000 de inscrisi si 4000 de inscrisi. Daca taxa aia e 100 de lei (habar n-am cat e cu exactitate, dar e in jur de 100), gandeste-te ca 100x 2000 inseamna 200.000 de lei. Normal ca facultatea, FJSC ori alta, isi doreste sa aiba cat mai multi inscrisi.
Alexandru Ion
30 iulie 2016 - 11:12 amEu n-am avut nevoie de consilier de carieră, iar lumea oricum îi confundă cu testele alea psihologice la care răspunzi la 50 de întrebări și apoi te sună unii să-ți spună ce să faci în viață. Cred că cel mai bine experimentezi singur, dar nu de la 25 de ani, ci de la 14.
Dacă faci taxă obligatorie la toate facultățile nu rezolvi problema calității, că poate tânărul ăla bun nu-și permite financiar să urmeze o facultate și renunță. Iar dacă ai banii necesari, atunci îi dai indiferent de facultate, cât timp în România se pune atât de mult accent pe diplome. „Dau eu 3.000 de lei (pe-acolo e taxa la FJSC), dar măcar știu că am o diplomă la final, chiar dacă nu mă interesează domeniul.”
Și crede-mă că știu cum e cu interesele din spatele taxelor de admitere: eu am fost prima generație de la FJSC care a dat 3 examene, la 3 specializări în loc de unul comun, tocmai pentru a se tripla taxa aia.
Simina
1 august 2016 - 8:46 amCare facultati? Mai exista facultati in Romania? Cand au vazut cum se fac banii, toate facultatile s-au transformat in tiparnite.
Alexandru Ion
1 august 2016 - 10:27 amCeea ce, desigur, e destul de trist. Că d-aia am ajuns într-un punct atât de jos ca țară, că ne gândim cum să facem bani chiar și atunci când e vorba de educație și sănătate.