Uite o realitate care să te pună pe gânduri preț de câteva secunde: au trecut nouă ani de la lansarea Mad Max: Fury Road în cinematografe, nu trei, patru așa cum aveam toți impresia.

Furiosa a fost un proiect controversat încă de la început: George Miller a vrut să-l filmeze în același timp cu Fury Road, apoi a renunțat la idee, a dat în judecată studiourile Warner Bros. pentru neplata salariilor, iar procesul a întârziat producția filmului până în 2020.

Redistribuirea rolului oferit inițial lui Charlize Theron a fost un alt mare subiect de discuție, mare parte a fanilor speculând la acel moment că au existat tot felul de dispute între Miller și Theron. Adevărul este de fapt mult mai simplu: Furiosa este un prequel, se întâmplă înaintea evenimentelor din Fury Road, dar este filmat aproape un deceniu mai târziu. Folosirea lui Charlize Theron implica și utilizarea tehnologiei de de-aging (pentru întinerirea personajului), astfel s-a luat decizia ca Anya Taylor-Joy să primească rolul protagonistei.

Axa timpului pentru franciza Mad Max (care are în prezent un total de cinci filme) este la rândul ei destul de încurcată. Miller nu a afirmat niciodată concret dacă Fury Road a fost un reboot sau o continuare a filmelor cu Mel Gibson. Pentru că acțiunea filmului lansat în 2015 se întâmplă undeva la vreo 30-40 de ani distanță de Beyond Thunderdome, posibilitatea ca personajul lui Tom Hardy să fie același cu cel al lui Gibson este foarte greu de crezut. Tocmai de aceea multă lume a preferat să considere Fury Road fie un reboot al seriei, fie să pornească de la premisa că numele lui Mad Max a devenit cumva o legendă locală preluată de mai mulți oameni de-a lungul timpului.

Furiosa se poziționează între Beyond Thunderdome și Fury Road și acoperă un interval de timp semnificativ, din momentul copilăriei protagonistei (interpretată superb în varianta ei mai tânără de către Alyla Browne) și până în punctul intersectării evenimentelor cu cele din filmul unde titular este Tom Hardy. Din nou spun, este alegerea ta dacă vrei să consideri Mad Max 3 ca fiind relevant aici, sau consideri Furiosa un simplu prequel la Fury Road.

Origin story-ul lui Furiosa prezintă călătoria ei din momentul în care își pierde mama – ucisă sub ochii ei de către Dementus (villainul interpretat de Chris Hemsowrth) și oferă ceva mai mult context relației ulterioare pe care o are cu Immortan Joe (portretizat de această dată de Lachy Hulme, după decesul lui Hugh Keays-Byrne din urmă cu patru ani), continuată mai apoi în Fury Road.

Cu o durată deloc supărătoare de două ore și jumătate filmul dă senzația pe alocuri că sare peste anumite momente cheie, sau pe care eu mi-aș fi dorit să le detalieze ceva mai mult. Știu că se va întoarce împotriva mea treaba asta într-o zi, dar i-aș mai fi dat 30 de minute. Anumite legături dintre Furiosa și Fury Road par a fi tratate superficial, în timp ce pași ai formării ei sunt uneori săriți: în continuare nu este clară ascensiunea protagonistei către titlul de Imperator Furiosa.

Asta nu face însă ca povestea să nu fie una cursivă și alertă, foarte bine scrisă și executată. Cu doar 30 de linii de dialog Anya Taylor-Joy este superbă într-un rol de războinică ușor atipic față de interpretările sale anterioare: vezi The Queen’s Gambit, Last Night in Soho, The Menu sau chiar Peaky Blinders.

Necaracteristic este și rolul lui Hemsworth, un antagonist cinic cu accente de demență (de unde și numele, Dr. Dementus) și un umor întunecat adesea voit a fi destul de cringe. Mi-a adus aminte de villainul lui Jason Momoa în Fast X, cred că i s-ar fi potrivit rolul, de ce să mint.

Furiosa: A Mad Max Saga readuce în prim plan stilul alert, nebunesc și pe alocuri anxios al lui George Miller. Personaje ce duc către absurd, secvențe interminabile de urmăriri și explozii într-un Pustiu adesea sufocant și o coloană sonoră metalică în care predomină zgomotul motoarelor turate amestecate cu țipetele de durere din fundal.

Deși poate fi urmărit și înțeles ca atare, vizionarea Furiosa fără a avea în spate și experiența Fury Road ar trebui considerată o blasfemie. Nu doar pentru a putea face singur toate legăturile dintre cele două filme și a surprinde easter eggurile aruncate pe ici, pe colo, dar mai ales pentru că cei neobișnuiți cu stilul lui Miller s-ar putea să aibă o surpriză atunci când vor realiza că n-au venit la Mission: Impossible sau Fast and Furious.

Poate că nu are același impact ca Fury Road – pentru că în general o continuare, fie ea făcută și într-un stil asemănător, nu poate surprinde la fel ca prima parte -, însă Furiosa nu dezamăgește absolut deloc. Filmul este deja în cinematografe, în format 2D și IMAX 2D, recomand cu încredere, n-o să te plictisești.