Habar nu am dacă există elevi de clasa a opta care citesc articolul ăsta, sau dacă vor exista cândva, poate acum, poate anul următor, sau poate peste vreo trei-patru generaţii. Că-l citeşti acum sau altcândva e cert că nu s-a schimbat nimic iar el rămâne la fel de valabil. Îmi permit să fur o vorbă auzită de curând de la un amic, ce spune cam asa: acum patru ani pe vremea asta căutam şi eu un liceu unde să intru; acum caut să iau bacul. Ştiu că sună greu de digerat pentru mulţi, dar a fost un timp în care eram şi eu clasa a opta; doar un an, din fericire.

Dragi elevi de paişpe, cinşpe ani, dragi elevi care acum o săptămână aţi semnat tricourile albe din New Yorker ale colegilor voştri în ziua în care aţi terminat cu învăţământul gimanzial, dragi elevi care v-aţi dat de ceasul morţii în ultima săptămână pentru că aşa s-a gândit cineva, un posesor de funcţie înaltă, că ar fi mai bine pentru voi, dragi elevi de clasa a opta, rândurile următoare vi se adresează în mod direct.

Vi s-a spus din mai toate direcţiile, de la părinţi şi profesori, pentru că doar ei contează în viaţa voastră, că de examenele pe care tocmai ce le-aţi dat depinde viitorul vostru. Peste patru ani de-acum, când vă veţi afla în prag de bacalaureat, vi se va spune acelaşi lucru. Apoi veţi auzi că de viitorul vostru depinde fiecare sesiune din facultate, iar mai apoi fiecare lună la job, fiecare decizie luată. Viitorul vostru depinde, ca o simplă concluzie, de voi.

Ştiu de mine şi de generaţia mea că am fost acea adunătură de copii care nu avea habar în ce direcţie să apuce. Ăsta era crudul adevăr de pe atunci, din vremea în care Mişu era liceul etalon al părinţilor noştri, Sava sau Lazăr erau un fel de Barcelona şi Real Madrid pe lista aia cu coduri şi, tot în termeni sportivi vorbind, Traian şi Blaga se luptau undeva prin ligile inferioare; alţi Traian şi Blaga, nu ăia pe care îi ştiţi voi de la Antena 3. Aşa era atunci. Mă uit şi constat cu o surprindere plăcută în privire că voi, elevi de clasa a opta, nu mai sunteţi copii. Mi-e greu să văd un copil într-un elev de clasa a opta acum, spre deosebire de generatia mea de imaturi. Asta pentru că voi ştiţi ce vreţi de la viaţă: voi aveţi Google şi Facebook, aveţi cunoştinţe şi posibilităţi, aveţi o altă plăcere şi o altă ambiţie; dar cel mai important, voi aveţi acel orgoliu care vă va duce departe.

Sunt sigur că fiecare dintre voi a primit cărticica aia peste care mă uitam şi eu cu patru ani în urmă, plină de medii, de coduri, de licee şi colegii. Haideţi să o punem deoparte momentan. Haideţi să ne gândim doar câteva secunde ce valoare are ea, sau dacă are vreuna. Dragi elevi, nu ştiu cât de bună e ideea să daţi ascultare vorbelor unui puşti de nouăşpe ani, dar dacă vă decideţi totuşi să o faceţi, acest puşti vă spune că lucrurile s-au schimbat mult faţă de ceea ce obişnuiau părinţii sau profesorii voştri să cunoască.

Au trecut vremurile în care ne alegeam liceul unde vrem să învăţăm în funcţie de media ce era scrisă pe o broşură. Se spunea pe-atunci că dacă media aia e mai mare elevul va ieşi din liceu mai deştept peste patru ani. Se spunea pe-atunci că dacă media aia e mai mare profesorii sunt mai buni, educaţia mai serioasă, elevii mai cuminţi. Ţin să vă transmit, dragi elevi de clasa a opta, după ce mi-am consumat patru ani din viaţă în sălile de clasă ale unui liceu, că toate aceste reguli nu mai există. Nu faceţi greşeala să alegeţi Colegiul Naţional Gheorghe Lazăr sperând că peste patru ani veţi avea o medie la bac de 9,69. Îmi permit, spre dezamăgirea adulţilor ce vă înconjoară, să mă ofer drept exemplu chiar pe mine, şi vă spun că fie c-aş fi fost în Sava sau în Babeş, de învăţat pentru bac tot în ultima săptămână m-aş fi apucat.

Nu faceţi greşeala să credeţi, la fel cum poate o fac părinţii voştri, că vă duceţi la liceu să învăţaţi; nu vă minţiţi cu asta. De-aia vă spun, elevi, nu alegeţi liceul în care să intraţi după câtă şcoală se face acolo, pentru că veţi fi dezamăgiţi. Alegeţi liceul în funcţie de oameni, de decenţă şi de civilizaţie. Nu alegeti un liceu doar pentru că aveți voi un vecin tot acolo; căutaţi să vă faceţi noi prietenii, nu să le lăsati pe cele vechi să decidă pentru voi. Nu alegeţi un liceu doar pentru că e mediatizat, apare la tv sau e localizat pe Dorobanţi; gândiţi-vă în ce mediu vă este vouă mai bine, nu în ce mediu le este mai bine altora. Mi-ar fi plăcut ca acum patru ani să pot avea luxul să caut pe Facebook, prin diferite grupuri, oameni, elevi din diverse licee, să vorbesc cu ei şi să-i întreb cum e, să-mi permit acel lux de a alege în funcţie de om nu de medie. Voi vă permiteţi sa faceţi asta.

Nu lăsați guvernul să decidă care liceu e mai bun doar pe urma unor examene, nu lăsați presa să decidă asta doar pentru că știu eu ce vedetă are odrasla știu eu pe unde. Căutați oameni, nu motive. Amintiți-vă că omul îți oferă educația, nu educația ți-l oferă pe om. Alegeți cu grijă și aveți tupeul necesar, dar nu exagerat, de a vă exprima punctul de vedere în fața celor care gândesc poate diferit. Îmi cer scuze pentru un text lung şi obositor, dragi elevi de clasa a opta, și sper că ați înțeles măcar o idee din tot ce-am vrut eu să spun aici.

Semnat, un malaez absolvent de liceu! 🙂

(sursa foto)