Într-un interviu acordat recent, imediat după eșecul la box office al filmului Madame Web, Dakota Johnson dezvăluia cam ce implică producția unui film pentru un studio mare la Hollywood:
„It’s so hard to get movies made, and in these big movies that get made — and it’s even starting to happen with the little ones, which is what’s really freaking me out — decisions are being made by committees, and art does not do well when it’s made by committee. Films are made by a filmmaker and a team of artists around them. You cannot make art based on numbers and algorithms.„
Actrița spune destul de răspicat că pare din ce în ce mai mult că filmele sunt făcute pentru a bifa diverse celule într-un excel, iar implicarea diverșilor directori și membri executivi este din ce în ce mai mare: trebuie să bifăm mai multe minorități în distribuție, să abordăm mai multe teme sociale, aici parcă ar merge o glumă, analizele și graficele noastre arată că aici acțiunea trebuie dusă într-o anumită direcție.
Ai observat treaba asta? Nici măcar nu vorbesc despre efectul woke și despre cum masacrează Disney povești clasice, asta e altă discuție. Sunt inclusiv linii de dialog super cringe care par făcute special pentru a da bine în trailer, scoase din context, dar care nu au nicio logică în filme.
Dacă te uiți la trailerul pentru Godzilla x Kong (l-am pus mai jos) o să vezi un fir narativ scris după aceeași rețetă standard, acele bife pe care le au de verificat oamenii de la marketing atunci când fac trailerul. Sunt atât de multe replici acolo (gen aia cu „it’s not just a signal, it’s a call for war„) care nu au absolut nicio logică în film, dar sunt folosite cu scop dramatic.
Un alt trend absolut stupid e cel al coloanei sonore pe care aduci piese din anii ’80-’90. A făcut-o foarte mișto James Gunn de câteva ori, i-a ieșit, omul se pricepe, și brusc au descoperit toate studiourile moda asta, cred că dacă adaugi I Was Made For Lovin’ You de la Kiss peste o scenă cu un tip care zboară cu un avion e cool; nu e cool, e cringe as f*ck, serios.
Ideea cu Godzilla x Kong: The New Empire e că pare fix film făcut pentru algoritmi, cu scenariu scris de inteligența artificială; sau de Godzilla însuși. E atât de slab pe poveste încât m-a făcut să mă gândesc nostalgic și neironic la Fast and Furious. Pur și simplu nu are nimic în comun cu Godzilla aia pe care o știam eu sau, ca să fiu mai în temă, cu Godzilla care a debutat în Monsterverse în filmul din 2014.
După evenimentele din Godzilla vs Kong acesta din urmă e „exilat” în Hollow Earth, dimensiunea supranaturală aflată la interiorul Pământului, pentru a nu mai exista dispute teritoriale între el și Godzilla; care acum se cuibărește în interiorul Colosseumului din Roma, doar eu văd cringe-ul aici?
În primul act al filmului avem un Kong rănit care urcă înapoi la suprafață, acolo unde o echipă de cercetători îi schimbă un dinte cariat cu unul metalic. Vorbesc serios și încerc să nu dau spoilere, am citit că multor oameni li s-a părut amuzant, fix oamenii ăia sunt motivul pentru care filmele sunt făcute în funcție de algoritmi, fără să se mai țină cont de penibilul situației.
O nouă amenințare își face simțită prezența în Hollow Earth, prilej pentru executivii pasionați de grafice și charturi care indică tone of voice-ul de pe Twitter să introducă un nou personaj: pe mini-Kong (pentru că numele de Baby Kong era prea evident). Așa au văzut ei la alte francize: Star Wars cu Grogu, Fantastic Beasts cu nifflerul, Marvel cu Baby Groot și Baby Rocket, era păcat să rateze oportunitatea. Îmi e foarte greu să iau în serios un film în care King Kong este babysitter pentru mini Kong, mi se pare relevant să menționez asta pentru a preîntâmpina reacții de genul „haide că a fost drăguț, ai văzut ce ochișori avea?„
Mini Kong nu vine singur oricum, ci la pachet cu un nou trib de primate agresive care vor să pună stăpânire pe Pământul de la suprafață, ceea ce nu poate decât să mă ducă cu gândul la un crossover între franciza asta și seria Planet of the Apes; apropo de seria asta, apare film nou în câteva luni, mă pregătesc emoțional și pentru el.
Și pentru a bifa până la capăt pe criteriul minorităților, în Hollow Earth găsim ascuns un trib de amerindieni, despre care nu am să comentez, am simțit doar nevoia de a puncta faptul că el există. Ne este introdusă cultura lor și modul pașnic în care-și trăiesc viața izolați de restul lumii înainte să vină americanii să-i filmeze și să-i pună pe Youtube; asta se întâmplă în film, nu exagerez eu.
Dacă pe partea de poveste și scenariu lucrurile stau așa cum stau, pot găsi în Godzilla x Kong un plus în zona de CGI, efecte vizuale ok, monștri arată bine, deși am avut impresia de câteva ori că mă uit la Pokemon. Nu-i neapărat ceva rău, îmi place Pokemon, doar comparam.
Am vrut să închei într-o notă pozitivă pe subiectul unui film căruia cu greu i-am putut găsi ceva pozitiv. Am mai citit recenzii și păreri care-l catalogau drept entertaining, fun to watch, colorful, fiecare cu gusturile lui. Nu-ți zic să te iei după mine, îți zic doar cum mi s-a părut mie.
0 Comentarii