În 1954 vânzătorul Ray Kroc semnează un acord pentru o franciză cu fraţii Dic şi Mac McDonald, urmând ca un an mai târziu, undeva lângă Chicago să se lanseze primul restaurant al fenomenului ce până la sfârşitul anilor ’50 avea să cuprindă nu mai puţin de 100 de restaurante. Burgerul originar adus pe piaţă de Kroc ajunge începând de astăzi în România, bucurând papilele gustative ale clienţilor McDonald’s şi oferind un gust autentic demn de 1955.

Haideţi să ne imaginăm doar puţin cum ar fi arătat articolul de faţă dacă el ar fi fost scris în anii ’50; nu pe un blog, ci pe pagina unei gazete locale, undeva în State, cu litere mici şi un limbaj inaccesibil secolului XXI. Un blogger-gazetar anunţa prin editorialul său apariţia pe piaţă a unui nou restaurant intitulat sugestiv McDonald’s, după numele celor doi fraţi care l-au pus pe picioare. Vorbim de anul 1955, atunci când Ray Kroc prezintă consumatorilor un model revoluţionar de burger, ce avea să schimbe conceptul de fast-food odată pentru totdeauna.

60 de ani mai târziu, în România lui 2015, gustul autentic al burgerului originar pătrunde în restaurantele McDonald’s din toată ţara. Burgerul 1955, căci acesta îi este numele, aduce aminte de aromele începuturilor sale, atunci când mixul inconfundabil de chiflă, carne de vită, salată şi roşii aducea fericire pe chipurile americanilor mai ceva ca un iPhone 6 în zilele noastre.

Burgerul 1955 este un burger autentic, generos, cu o chiflă pe măsură, presărată cu semințe de susan. Carnea suculentă de vită este condimentată exact atât cât este nevoie, iar gustul autentic și suprinzător se datoreză combinației unice dintre sosul puțin afumat, ceapa caramelizată și baconul proaspăt prăjit. Această combinație este completată de prospețimea feliilor de roșii şi a salatei iceberg.

Aflat în ediţie limitată, poate fi găsit la McDonald’s începând de azi şi până pe 2 aprilie; timp de două luni ne putem bucura cu toţii de gustul autentic al lui 1955 şi putem trăi perioada sa de glorie chiar şi acum, la mai bine de jumătate de secol distanţă. Mai jos aveţi şi poza cu drăgălaşul, aşa mare şi frumos cum e, în toată splendoarea lui. Adică serios că e mare, l-am mâncat eu aseară; pe tot, ca un maniac McDonald’s ce sunt, căci a fost prea bun, prea ca la ţară, ca să mai las ceva pe tavă.