Mă refer la Guillerme del Toro, băiatul ăsta care-a gândit, printre altele, filmele Hellboy și Pacific Rim. Ultima sa reușită poartă numele de Crimson Peak și se anunța a fi un horror. Nu-i tocmai de groază, însă e un thriller excelent, care te ține cu sufletul la gură până la final. Iar triunghiul de protagoniști e construit impecabil, pur și simplu n-ai ce să ceri mai mult de la personajele alea.

Ea, Edith Cushing (Mia Wasikowska) este o tânără scriitoare aspirantă, care încearcă să se impună într-o societate guvernată de bărbați. El, Thomas Sharpe (Tom Hiddleston) ajunge la New York dorind să-și promoveze afacerile, după repetate nereușite în țări străine. Punctul de intersecție este reprezentat de tatăl fetei (Jim Beaver), care respinge proiectul propus de Sir Sharpe și încearcă să oprească o viitoare relație între tânărul galant și unicul său copil.

Pasiunea ce se naște între cei doi este însă mult mai puternică decât dorințele bătrânului Cushing, astfel încât Edith ajunge să locuiască împreună cu Thomas, în conacul acestuia. În urmă cu cinci ani, în filmul Alice in Wonderland Johnny Depp îi spunea Miei Wasikowska faptul că nimic nu este imposibil, cât timp nu crezi tu c-ar fi. Domnița ține cont de sfaturile Pălărierului Nebun, iar acum începe să vadă și să comunice cu stafii.

Atunci când spiritul mamei sale încearcă să o țină pe fată departe de misteriosul conac Crimson Peak, aceasta înțelege că acolo se întâmplă lucruri nefirești. Momentul în care-și dă seama c-ar trebui să stea departe de frații Sharpe apare însă prea târziu, iar Edith se vede prizoniera unei povești de iubire gotice, ce poartă însă un deznodământ sumbru.

Pe Jessica Chastain am urmărit-o întâi în Interstellar, mai apoi în The Martian și știam că are un potențial imens. Nu cred că și l-a atins neapărat odată cu rolul din Crimson Peak, însă aici interpretează în mod cert o partitură cu mult mai importantă și diferită totodată. Alături de ceilalți doi protagoniști formează, așa cum spuneam, un triunghi ale cărui laturi ar fi putut fi cu greu alese într-un alt mod.

Nebunia lui Del Toro reprezintă, totuși, principalul punct de interes al filmului. Regizorul își trimite personajele în direcții nebănuite și le oferă destine greu de anticipat. Filmul prezintă destule imagini violente, însă nu se apropie de un horror, fiind lipsit de acele pop-up-uri caracteristice genului. Este, însă, învăluit într-un decor fascinant, un paravan al unei povești spuse cu succes de Del Toro, prin personajele sale. Evenimentele sunt multiple, iar cele două ore de film trec pe nesimțite.

Crimson Peak a intrat deja în cinematografe, distribuit de Ro Image și vă invit să dați o fugă până la cel mai apropiat cinematograf și să-l urmăriți.